Busuiocul

OCIMUM BASILICUM L.  busuiocul_01.jpg

Familia Labiatae 

Alte denumiri populare: basilic, borjolica, vasileac.

Descriere

Planta erbacee, anuala, cu miros aromat, picant, asemanator cu cel al cuisoarelor. Are tulpina erecta, inalta de 20-60 cm, cu 4 muchii evidente, paroasa, ramificata de Ia baza. Frunzele, opuse, au forma ovala, cu varf ascutit, margini dintate, glabre, Iucioase, lung-petiolate. Florile sunt mici, violacee sau pestrite, grupate cate 4-8 in pseudoverticile formand inflorescente in forma de spic.

Inflorirea are loc in lunile iulie-septembrie. 

Raspandire

Specia este originara din India si insula Sri Lanka si a fost adusa in Europa in timpul expeditiilor lui Alexandru cel Mare. Pentru cultivare ca planta aromatica, medicinala si decorativa se recomanda terenuri bogate in substante nutritive, evitand soburile sarace, grele, argiloase si saraturoase. In Romania se cultiva in gradini din sudul si vestul tarii (Dobrogea, Baragan, Oltenia, Campia Timisului, vaile Crisuribor si ale Muresului). 

Organele utilizate: Herba Basilici – partea aeriana a plantebor, cu flori si Iastari tineri. 

Recoltarea

Se face in timpul infloririi, Ia 4-5 zile dupa aparitia primelor inflorescente. Ramurile inflorite se pot taia esalonat, Ia intervale de 10 zile, de 3 ori pe an. Recoltarea finala se face prin taierea intregii plante Ia 8-12 cm de la suprafata solului, de preferat in orele diminetii. Procesul de uscare naturala se realizeaza obligatoriu Ia umbra, in incaperi bine aerisite, iar artificial a temperaturi sub 35°C. Randamentul Ia uscare este de 6: 1. 

Proprietati terapeutice

v      stomahice, carminative, anticolitice, antispastice, emetice (contra greturilor), stimulente in digestie si anorexie, usor laxative, vermifuge;

v      pectorale, expectorante, antitusive;

v      tonifiante ale sistemului nervos, calmante, usor tranchilizante;

v      diuretice, galactogoge (stimuleaza secretia Iaptelui);

v      antiinflamatoare, antimicrobiene, antifungice, bactericide, antiseptice, cicatrizante;

v      aperitive, eupeptice, reconfortante. 

Actiuni specifice

lntre speciile aromatice, busuiocul este considerat ca o planta aducatoare de sanatate si de noroc in viata.

v      boli ale aparatului respirator: tuse convulsiva, guturai, gripa, raceli, procese inflamatoare ale cailor respiratorii, bronsita acuta si cronica, astm bronsic, angina;

v      boli ale aparatului digestiv: colita de fermentatie, enterocolita, crampe Ia stomac, ulcer gastric, tulburari gastro-intestinale, fortificarea stomacului, dispepsii nevrotice, voma, meteorism (balonari intestinale), diaree, dizenterie sau constipatie rebela, anorexie, helmintiaza (viermi intestinali), intoxicatii cu venin;

v      boli cardiovasculare: insuficienta cardiaca cu edeme, angina pectorala, hipertensiune;

v      boli reno-genitale: infectii urinare, excitant al urinarii si al menstrelor, blenoragie, dureri menstruale, raceala tractului renal si genital;

v      boli ale gatului si gurii: raguseala, amigdalita, afte, inflamatiile gingiilor;

v      stimularea Iactatiei Ia femei;

v      boli ale sistemului nervos cenfral: cefalee (dureri de cap), ameteli (vertij), angoase, migrene nevrotice, melancolie, astenie, stari depresive, insomnii, tonifierea nervilor, epilepsie (tratament aplicat inca din secolul XVII);

v      rinita si inflamatii ale ochilor si urechilor;

v      afectiuni dermatice: rani externe cu puroi, taieturi, negi, prurit, seboree. 

Forme de utilizare

UZ INTERN

v      lnfuzie din 1 lingura herba uscata si maruntita Ia 200 ml de apa clocotita; se acopera vasul si se Iasa sa infuzeze 10 minute, se strecoara si se beau 2 ceaiuri caldute pe zi, prin inghitituri rare, dupa mesele principale, obligatoriu un ceai seara Ia culcare. Are efecte in disfunctii stomacale, insomnii, nervozitate, migrene, angina pectorala. In colitele de fermentatie, colici intestinali si balonari ceaiul nu se indulceste cu zahar, ci cu zaharina si ciclamat de sodiu sau se bea neindulcit.

v      Infuzie dintr-un amestec de busuioc, cimbru, anason si ienupar; se beau 3 ceaiuri pe zi impreuna cu o lingura de miere, avand efecte contra tusei.

v      Decoct din 1 pumn de herba uscata si maruntita Ia 250 ml de apa rece; se fierbe 2 minute, se infuzeaza 5 minute, se strecoara si se beau 2 ceaiuri pe zi, ca stimulent al secretiei glandelor mamare Ia femeile care alapteaza.

v      Decoct din seminte: 1 lingura Ia 500 ml de apa rece; se fierbe 5 minute, se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se bea toata cantitatea in cursul zilei. Fiind un mucilagiu emolient, se utilizeaza pentru a combate unele boli reno-genitale (nefrite, blenoragie, leucoree, catare urinare).

v      Sirop de busuioc preparat din 75 g de herba Ia 1 litru de apa. Are aroma suava si a fost recomandat inca din antichitate de PLINIUS CEL BATRAN pentru efectele favorabile asupra tubului digestiv, fiind un bun dezinfectant Ia nivelul intestinelor.

v      Macerat de busuioc in vin alb timp de 3 zile, amestecat in cantitate egala cu ulei de masline sau floarea soarelui si indulcit cu zahar. Are efecte in combaterea constipatiilor rebele.

v      Suc din herba proaspata consumat intern (20-30 g/zi) de catre bolnavii cu starin de voma.

v      Esenta de busuioc luata cate 5-6 picaturi adaugate in lapte, ceai sau puse pe o bucata de zahar cubic, avand rol contra spasmelor gastrice, durerilor de cap de origine atona digestiva si contra nevrozelor atonice.

UZ EXTERN

v      Decoct concentrat din 2 linguri herba uscata Ia 250 ml de apa rece; se fierbe 5 minute, se infuzeaza acoperit 10 minute, se strecoara si se foloseste ca apa de gura sau gargarisme contra leziunilor buco-erozive, afte, faringite, angine si toxidermie buloasa post-medicamentoasa,

v      Suc din herba proaspata care se picura in urechi pentru a combate congestionarea interna sau se aplica pe Ieziunile verucoase (negi, papiloame), repetand tratamentul pana Ia disparitia lor.

v      Bai de maini si picioare cu decoct din 1-2 pumni de herba proaspata Ia 1 litru de apa rece; se fierbe 10 minute, se infuzeaza, acoperit, 5 minute, se strecoara si se foloseste in bai de maini si de picioare (de 1-2 ori pe saptamana). Are efecte tonice si revigorante, calmante in caz de ameteIi, dureri de cap, migrene, dispepsii pe fond nervos si anorexie (Iipsa poftei de mancare) Ia copii.

v      Pulbere din herba uscata si macinata fin, care se pune pe jaratec pentru a inspira fumul pe nas, in scopul combaterii guturaiului.

v      Cataplasme din frunze proaspete zdrobite, aplicate pe rani deschise, ulceratii cronice, leziuni infectate, favonizand vindecarea lor. Se mai folosesc Ia frecarea cu frunze proaspete a locuribor intepate de insecte (albine, viespi, tantari), reducand mancarimea pielii si prevenind infectiile provocate prin scarpinat. Se aplica pe frunte in cazul durerilor de cap.

v      Alifie de busuioc din 20 g de herba uscata si macinata fin, amestecata cu 30 g de ceara alba, 30 g de seu de oaie, 30 g de terebentina, 60 g de colofoniu si 90 g de untura de porc. Se pun Ia foc slab pana se topesc si se amesteca continuu, pana Ia racirea unguentului, dupa care se toarna in cutii din plastic. Se foboseste Ia tratarea ranilor cu puroi, buze crapate, calcaie crapate, sfarcul crapat al sanilor, scabie, ulceratii infectate si cheratodermii palmo-plantare (ingrosarea pielii pe palme si talpi).

v      Aghiazma din herba proaspata sau uscata de busuioc, utilizata frecvent, atribuindu-i-se proprietati sacre, in ritualul bisenicesc, mai ales Ia sarbatorile de iarna. 

Alte utilizari

v      Fabricarea de parfumuri cu compozitii de tip violete, narcise si buchete florale;

v      Fabricarea de sampoane de par si paste de dinti;

v      Odorarea sapunurilor si detergentilor.

Datorita aromei deosebit de placute, busuiocul nu poate lipsi din nici o bucatarie, fiind utilizat in diferite preparate alimentare:

v      Condiment alimentar cu aroma asemanatoare uleiului volatil de cuisoare, introdus in supe, ciorba “mahmurilor”, supa traditionala din zona Provefice (Franta) numita “pistou”, obtinuta prin adaus de busuioc si usturoi, salate (de tomate, castraveti si asortate), cruditati, sosuri, mancaruri cu peste (marinat), carne si preparate din carne (mezeluri, carnati), vanat, fasole uscata si varza acra, care sunt digerate mai usor, avand rol in dezinfectarea intestinelor, in combaterea spasmelor stomacale si in imprimarea unui gust balsamic ce evoca un amestec de lamaie, cuisoare, scortisoara si piper negru; 

Condimentul sub forma de herba recoltata inainte de inflorire, uscata si macinata fin, Ia care se adauga cimbru si putin rozmarin, este folosit in loc de piper negru, fara a provoca usturimi pe tubul digestiv;

v      Condimente unguresti si italiene;

v      Condimente pentru pateuri si umpluturi;

v      Aromatizant in oteturi, mustar, muraturi (de castraveti, varza);

v      Aromatizant in lichioruri de tip Chartreuse;

v      Corector al gustului Ia vinurile otetite;

v      Sirop ailmentar, aromat si racoritor, preparat din herba proaspata;

v      Aromatizant al ceaiurior consumate seara, cu efecte calmante, sedative.

v      Decorativ in gradini si parcuri. Soiurile cu talie inalta se cultiva in parcuri si sunt nelipsite din gradinile din mediul rural, datorita unui miros puternic, deosebit de placut si aspectului frumos al tufelor. In parcuri se utilizeaza Ia amenajarea rabatelor, in grupuri sau masive, amplasate in apropierea cailor de acces (alei, drumuri, scari), fiind admirate in toata perioada de vegetatie, mal ales in timpul infloririi. Soiurile cu talie mica intra ca plante decorative crescute in ghivece sau ladite, asezate in balcoane spatioase sau Ia ferestre.

v      Planta melifera de importanta majora.

Related Posts with Thumbnails

May 25, 2008  Tags: ,   Posted in: PROPRIETATI MEDICINALE ALE PLANTELOR, FRUCTELOR SI LEGUMELOR