Feniculul

FOENICULUM VULCARE Mill., var. Sativus si var. Dulcis

Familia Umbelliferae 

Alte denumiri populare: molura, molotru, anason mare, anason dulce, anason nemtesc, chimion dulce, basamac, hanus, fincen, secarea, secara de gradina, baden, marariu de casa. 

Descriere

Planta erbacee, perena sau bianuala. In sol are radacina pivotanta, carnoasa, lunga pana la 30 cm. Tulpinile sunt inalte pana la 2 m, cilindrice, glabre, brumate, goale in interior, puternic ramificate spre varf. Frunzele bazale sunt lung-petiolate, iar cele tulpinale sunt penat-triunghiulare, cu segmente in forma de fire, de culoare verde-albastrui. Florile mici, cu 5 petale, galben-aurii, sunt dispuse, cate 12-20 in umbele mari. Fructele sunt ovoide, eliptice, cu 5 coaste proeminente, deschise la culoare, cenusiu-verzui pana la brun-verzui, cu miros aromat si gust dulceag, slab-arzator.

Inflorirea are loc in lunile iulie-septembrie. 

Raspandire

Planta, originara din sudul Europei si Orientul Apropiat, a fost cunoscuta inca din antichitate pentru virtutile sale curative, de la indigestii, tuse pana la boli mentale. Asiro-babilonienii o foloseau ca diuretic si carminativ, iar grecii si romanii o cultivau pe suprafete mari pentru proprietatile fortifiante (semintele erau consumate de gladiatori inainte de a intra in arena) si pentru proprietatile digestive si carminative, eliminand gazele din intestinul “zgomotos”, mai ales dupa Ce s-a consumat ceapa, fasole, mazare, bob, varza si alte alimente cu mult amidon. In regiunile mediteraneene creste spontan, pe marginea drumurilor, in poieni, pajisti, culturi de cereale si pe marginea lacurilor. In prezent se cultiva pe mari suprafete in Italia, Franta, Grecia, China, India, Ungaria, pentru a acoperi nevoile industriei farmaceutice si a bauturilor spirtoase. In Romania se cultiva pe terenuri nisipo-lutoase, cernoziomuri si soluri de lunca, cu expozitie sudica din campia Dobrogei, Olteniei, Timisului, CrisuriIor, Baragan, Burnaz Si podisurile Moldovei (Covurlui si Botosani). Se realizeaza o productie de 2.000 kg/ha. 

Date tehnologice

v      Epoca de semanat: toamna (lunile octombrie-noiembrie) si primavara devreme (martie-aprilie).

v      Distanta intre randuri: 62,5 cm.

v      Adancimea de semanat: 2-3 cm.

v      Cantitatea de samanta necesara: 6-7 kg/ha.

v      Productia de fructe: 5-8 tone/ha (anul I) si 12-18 tone/ha (anii II-IV). 

Organe utilizate: Fructus Foeniculi – fructe ajunse la maturitate si mai putin Herba et Radix Foeniculi – partea aeriana si radacinile. 

Recoltarea

Semintele se recolteaza inainte de maturitatea completa (lunile august-octombrie), evitandu-se pierderile prin scuturare (cand 50% din umbele sunt coapte, iar fructele verzui devin brune). Taiatul, legatul in snopi si treleratul se fac dimineata pe roua sau seara. Semintele se vantura si se usuca la umbra, in locuri bine ventilate, cu lopatare frecventa, pentru a evita mucegairea si innegrirea lor. Artificial se usuca in aer cald sub 40°C. 

Continutul chimic

v      ulei eteric (3-7% in fructe si 2-4 % in herba), un lichid galben-verzui, cu miros dulce, anisat, care se extrage prin distilare cu antrenare de vapori timp de 12-24 ore. Componentele odorante din uleiul brut sunt:

- compusi terpenici oxigenati: anetol (50-80% Ia var. sativus si 75-90% la var. dulcis), fenchona (10-30%), aldehida anisica, miristicina, cineol, camfor, linalool, carvacrol, estragol, acetat (de fenchil si bornil);

- hidrocarburi monoterpenice (cantitate redusa): pinen, camfen, tujen, felandren, sabinen, caren, mircen, terpinen, ocimen, cimen, terpinolen;

v      lipide (12-13%), uleiuri grase, aleurona, ceruri, mucilagii;

v      flavonoide (cvercetina, camfero-glicozid), stigmasterine;

v      substante amare (feniculina, fenichena);

v      zaharoza (4-5%), pentozani (5%), pectine (3%), proteine (14-22%), celuloza bruta;

v      derivati cumarinici;

v      acizi organici (cafeic, clorogenic, anisic);

v      vitamine (A, B, C);

v      saruri minerale (K, Ca, P, Na, S, Fe, Zn, Ni, Co). 

Proprietati terapeutice

v      stimulente digestiv, carminative, galactogoge, antispastice, tonic-aperitive, stomahice, laxative, purgative, antiemetice, anticolitice (la sugari), emenagoge (radacini);

v      stimulente respirator, expectorante, fluidizante ale secretiilor bronsice, febrifuge, sudorifice, sedative in tusea convulsiva si astmatica;

v      diuretice antilitiazice la nivelul cailor urinare, stimulatoare a lactatiei;

v      antiseptice, antibiotice, antiinflamatoare;

v      aromatizante si condimentare cu gust placut. 

Actiuni specifice

v      afectiuni ale aparatului digestiv (considerat prietenul stomacului): combate spasmele tubului digestiv, calmeaza durerile abdominale (crampe stomacale, indigestii, colici la sugari), evacueaza gazele intestinale in cazul aerofagiei si balonarilor dupa mese, ascita, insuficienta pancreatica, constipatii spastice, viermi intestinali, lipsa poftei de mancare;

v      fluidifica secretiile bronsice si usureaza expectoratia, combate gripa, astmul bronsic, pleurezia, tusea convulsiva;

v      faciliteaza urinarea prin marirea diurezei si protejeaza rinichii contra formarii calculilor, regleaza menstrele reduse cantitativ si reechilibreaza fecunditatea femeilor;

v      favorizeaza aparitia coloizilor cu rol de stimulare a secretiei de lapte la femei care alapteaza si resoarbe umflaturile la sanii impietriti cu lapte;

v      combate ulceratlile gatului (traheita, faringita, laringita, amigdalita) si infectiile ochilor (blefarite);

v      insuficienta cardiaca cu edeme;

v      forifica organismele obosite si evita astenia, migrenele si starile depresive;

v      combate bolile de piele, avand rol antiseptic si antiinflamator in umflarea picioarelor, gleznelor si pleoapelor. 

Contraindicatii: ulcere gastrice di duodenale, enterocolite cronice si acute. 

Forme de utilizare

UZ INTERN

v      Infuzie din 5-6 fructe zdrobite (pentru copii) si 1/2 lingurita de fructe (pentru adulti) la 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 2-5 minute, se strecoara si se bea un ceai caldut pe zi, fractionat in 3 reprize dupa mesele principale, pentru calmarea colicilor abdominali la copii si adulti sau ca expectorant in bronsite. In caz de voma se bea rece.

v      Fenicul in lapte din fructe macinate fin, amestecate cu lapte din care se ia cate o lingurita in timpul crizelor de tuse sau de catre femeile care alapteaza, avand efecte galactogene. Se consuma si in tulburarile de menstruatie, regularizand ciclul.

v      Fenicul in iaurt din 30 g de frunze de fenicul tocate, 300 g de iaurt, 1/2 ceapa si 2-3 catei de usturoi; se consuma vara la cina, in cazul afectiunilor dureroase de stomac.

v      Infuzie din amestec cu 2 g de fenicul + 2 g de maghiran + 2 g de menta la 1 litru de apa clocotita; se infuzeaza 3 minute, se strecoara si se bea intreaga cantitate in cursul zilei, in caz de stari anxioase.

v      Decoct din 10 g de fructe in 150 ml apa; se fierbe 3 minute, se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se ia cate o lingura intr-o ceasca cu lapte. Se mai fierbe inca 2-3 minute si se ia cu lingurita in timpul crizelor de tuse.

v      Infuzie din 1 lingurita de fructe, amestecate cu putin zahar si coaja de portocale, la 200 ml de apa clocotita; se lasa sa infuzeze 10-15 minute si se ia cate o lingura, de 3 ori pe zi.

v      Infuzie din amestec, in parti egale, cu fructe de fenicul, anason si chimion si flori de musetel, din care se ia o lingunita la 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza, acoperit, 10-15 minute, se strecoara si se bea prin inghitituri rare in caz de dureri abdominale si gaze intestinale,

v      Tinctura din ulei de fenicul si alcool de 70° in parti egale. Se iau cate 2-4 picaturi de 2-3 ori pe zi, cu efecte in stimularea digestiei, in eliminarea gazelor, stimularea secretiilor gastrice si fluidificarea secretiilor bronsice.

v      Pulbere din seminte macinate foarte fin; se iau cate 4 g pe zi, cu 30 de minute inainte de masa principala si se tine sub limba 7 minute, dupa care se inghite cu putina miere in caz de colici abdominale, balonari, astm, bronsite, tuse convulsiva, crize de calculoza renala si constipatie.

v      Macerat din 30 g radacini uscate si macinate la 1 litru de apa; se lasa 2 zile, se strecoara si se bea cate o ceasca dupa mese, in caz de menstre dureroase.

Observatii: Nu se depasesc dozele recomandate, deoarece provoaca fenomene gastro-intestinale si nevroze. 

UZ EXTERN

v      Infuzie din 2 lingunite de fructe de fenicul in 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 5 minute, se strecoara si se foloseste sub forma de gargara in faringite, laringite si amigdalite, fara a inghiti lichidul. Infuzia se mai foloseste sub forma de comprese locale (de 3-4 ori pe zi), cu efecte antiseptice si cicatrizante in vindecarea ranilor, abceselor si ulceratiilor sau se aplica pe ten la persoane cu acnee si eczeme zemuinde. La infectiile oculare se pun comprese calde pe pleoape.

v      Infuzie din 15-20 g de fructe la 1 litru de apa clocotita; se foloseste sub forma de cataplasme cu frunze proaspete sau varfuri florale aplicate pe sanii durerosi, umflati si impietriti cu lapte.

v      Decoct din 50-100 g fructe la 1 litru de apa; se fierbe 5 minute, se infuzeaza 10 minute si se fac frectii contra durerilor de rinichi, reumatismului si artrozelor.

v      Macerat din amestec cu 20 g de fenicul, 60 g de coada calului, 40 g de patlagina si 20 g de seminte de in; se ia o lingurita din amestec si se fierbe 5 minute in 200 ml de apa; se lasa la macerat 5-10 ore si se foloseste ca gargara contra bronsitei si a raguselii.

v      Bai din herba de fenicul cu efect antiseptic in tratamentul unor boli de piele (eczeme, iritatii).

v      Otet aromat de toaleta din 10 g fructe de fenicul + 1 g de rozmarin + 10 g de sunatoare + 20 g frunze de salvie puse intr-un vas de sticla cu 50 ml de alcool de 70º; se lasa la macerat 24 ore, dupa care se adauga 400 ml de otet din vin. Se mai lasa inca 24 ore, se completeaza cu 100 ml de alcool de 70° si se strecoara prin tifon dublu, cu stoarcerea rezidiului. Pentru parfumare se pun cateva picaturi de colonie sau ulei odorizant precum si 450 ml de apa de roze. Se toarna in sticlute bine inchise si se foloseste pentru lotionari zilnice in cazul tenurilor grase, seboreice si acneice. 

Alte utilizari

v      In alimentatie, fructele macinate fin servesc la condimentarea salatelor, sosurilor, mancarurilor scazute, conserve din carne, preparate din peste, avand efecte in usurarea digestiei si in eliminarea gazelor intestinale. Se poate asocia cu prunele uscate pentru a mari rolul laxativ in caz de constipatii.

v      UIeiul eteric sau tinctura de fenicul se utilizeaza la fabricarea de bomboane, produse de patiserie, fursecuri, paine, branzeturi, varza murata si lichioruri.

v      In parfumerie intra in compozitii de tip chypre, fougere si anisat-ierboase si in preparate igieno-cosmetice (paste de dinti).

v      In industria sapunurilor se foloseste uleiul gras rezultat, prin presare, dupa extragerea uleiului eteric.

v   In hrana animalelor se folosesc turtele de fenicul si faina din seminte macinate, care maresc productia de lapte la vaci si randamentul in oua la pasarile de curte sau se aromatizeaza carnea iepurilor de casa.

v      In medicina veterinara se recomanda fiertura din planta verde sau 1-2 linguri de seminte, pentru combaterea indigestiilor si a gazelor la cabaline.

Nota. Se recomanda ca in fiecare casa sa existe cele “patru seminte calde”, bogate in uleiuri eterice si cu multiple utilizari (anason, chimion, coriandru, fenicul).

Related Posts with Thumbnails

May 27, 2008  Tags: ,   Posted in: PROPRIETATI MEDICINALE ALE PLANTELOR, FRUCTELOR SI LEGUMELOR