Ghintura

GENTIANA ASCLEPIADEA L., GENTIANA PUNCTATA L., GENTIANA LUTEA L.

Familia Gentianaceae 

Alte denumiri populare: ghintura patata, ghintura galbena, dintura, intura, basicuta, coada lupului, fierea pamantului, iarba taieturii, lumanarica pamantului, ochineea, potroaca, strigoaie, ghimbere. 

Descriere
Planta perena, erbacee, cu crestere foarte lenta. Are tulpina inalta de 30-100 cm, dreapta si neramificata, glabra. In sol formeaza un rizom gros si lung de 50-100 cm, de culoare rosie-bruna la exterior si galben-rosiatica la interior. Radacinile sunt lungi, carnoase, rugoase si foarte amare. Frunzele sunt opuse, intregi, de forma eliptica, cu 5 nervuri proeminente. Florile sunt mari, cu corola tubulara si culoare galbena (G.Lutea), albastra-azurie (G. Asciepiadea) si galbena cu puncte brune (G. Punctata). Sunt dispuse in varful tulpinii.

Inflorirea incepe din anul III de vegetatie si are loc in lunile iulie-septembrie.

Planta traieste pana la 60 de ani in flora spontana, deoarece animalele nu o pasc, avand gustul foarte amar. 

Raspandire

Creste in zone deluroase, subalpine si alpine, la altitudinea de 700-2400 m, mai frecvent pe pajisti, pasuni si fanete umede, vaioage umbrite, marginea padurilor, tufarisuri, preferand solurile bogate in humus. 

Date tehnologice

v      Epoca de semanat: sfarsitul verii (august-septembrie) sau toamna (octombrie-noiembrie).

v      Distante de semanat: 50 cm (intre randuri) si 20 cm (pe rand).

v      Adancimea de semanat: 0,5 – 1,5 cm.

v      Cantitatea de samanta necesara: 4-6 kg/ha.

v      Productia de rizomi: 7-9 tone/ha (proaspata) si 1,5 – 2 tone/ha (uscata). 

Organele utilizate: Rhizoma et Radix Gentianae – rizomi cu radacini. 

Recoltare

Datorita unei exploatari nerationale, gentiana a devenit o planta rara, in pericol de disparitie si de aceea este ocrotita prin lege, fiind declarata monument al naturii, in deosebi Gentiana Lutea. Se recolteaza numai din culturi speciale facute in zona montana si premontana, scotand radacinile toamna sau primavara devreme, dupa ce planta a implinit 10-15 ani. Dupa spalare sub jet de apa, se taie in bucati de 10-15 cm lungime si se usuca imediat la soare sau in poduri acoperite cu tabla. Artificial se usuca rapid la 40-60°C, pentru a evita fermentarea principiilor active si schimbarea culorii. Dupa uscare, radacina are miros specific si gust foarte amar, persistent. 

Continutul chimic al radacinilor

v      glucide (gentianoza, gentiobioza), pectine, mucilagii;

v      glicozide amare (gentiopicrina, amarogentina, gentiamarina, geotiocaulina);

v      substante colorante (gentisina, gentlina);

v      alcaloizi (gentianina), taninuri, holozide, steroli;

v      ulei volatil;

v      vitamine (C, PP);

v      saruri minerale. 

Proprietati terapeutice

Au fost cunoscute inca din Antichitate, egiptenii folosind planta pentru boli de stomac.

v      stomahice, gastrice, antimalarice, laxative, colagoge, coleretice, antihelmintice;

v      febrifuge, antitermice, sudorifice;

v      antiseptice, antlinflamatoare;

v    stimulente, fortifiante, tonic-aperitive, eupeptic-amare cu rol in convalescenta, dupa boli indelungate, fiind lipsita de toxicitate sau de actiune iritanta in doze optime. 

Actiuni specifice

v      stimuleaza functiile ficatului, ale vezicii biliare si ale stomacului, cu rol in hepatita, dischinezie biliara, aerofagie, stari de greata, diaree, helmintiaza (ascaridoza);

v      excita secretiile gastrice si biliare, favorizand digestia;

v      stimuleaza pofta de mancare la copii, batrani si convalescenti;

v      combate gripa, raceala, tusea cronica, febra;

v      combate starile de spasmofilie, frisoane, astenie, starile depresive, oboseala, insomnia, stari conflictuale, isteria;

v      rol vindicativ in reumatism, guta, scleroza;

v      combate bolile de inima si de rinichi, cu rol in insuficienta renala si infectii urinare;

v      combate anemia, debilitatea la copii, imbatranirea prematura si starile de convalescenta, prin marirea capacitatii de aparare a organismului fata de infectii si prin cresterea numarului de leucocite (globule albe din sange). 

Forme de utilizare

UZ INTERN

v      Infuzie din 30-40 g de frunze, uscate si maruntite, la 1 litru de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se beau 2-3 cesti pe zi in tratamentul icterului si al insuficientei hepatice.

v      Infuzie din 1 lingurita de radacini uscate si maruntite, la 1 litru de apa clocotita; se lasa sa infuzeze 4 ore, se strecoara si se bea cate 1/4 cana, cu 30 de minute inainte de fiecare masa. Tratamentul se repeta cateva zile consecutiv. Fiind foarte amara, infuzia se poate Inlocui cu tinctura sau vin de ghintura.

v      Decoct din 1 lingurita de radacini, uscate si maruntite, la 500 ml de apa rece; se fierbe 15 minute, se strecoara si se bea, in 3 reprize pe zi, inainte de mese, avand efecte aperitive si digestive.

v      Decoct antihelmintic din 1 lingurita de radacina, uscata si macinata, la 500 ml de apa; se fierbe 10-15 minute, se strecoara si se bea, pe nemancate, in 2 reprize, la interval de o ora, avand efect in combaterea viermilor intestinali (oxiuri).

v      Tinctura din 2 linguri de radacini, uscate si macinate, la 100 ml de alcool de 70º; se lasa la macerat 8 zile, se strecoara si se iau cate 15-20 de picaturi intr-un paharel cu apa calduta (la copii de 10-12 ani se dau numai 5-10 picaturi), cu 30 de minute inainte de mesele principale, avand efect in cresterea poftei de mancare, mai ales la copii si batrani. Tinctura mai actioneaza in caz de varsaturi, depresie psihica, nervozitate, acces de lesin, stari conflictuale si la semne de oboseala generala dupa calatorii lungi.

v      Vin de ghintura din 3 linguri (circa 30 g) de radacini uscate si macinate, in 60 ml de alcool de 40°, asigurand umezirea uniforma; se Iasa Ia macerat 24 ore si se adauga 1 litru de vin alb. Dupa o noua macerare de 10 ziIe, cu agitare zilnica la 3-6 ore, se strecoara si se ia cate un paharel, de 3-4 ori pe zi, timp de 2 saptamani. Ca aperitiv se ia cate o lingura cu 30 de minute inainte de fiecare masa. Pentru copii de 10-12 ani, vinul tonic de ghintura se indulceste cu 100-200 g de zahar la litru si se ia cate o lingurita, cu 30 de minute inainte de mesele pnincipale, avand efecte in marirea poftei de mancare.

v      Sirop din 10 g de radacini oparite in 150 ml de apa clocotita; se lasa sa macereze 6 ore, se strecoara, se adauga 230 g de zahar si se fierbe din nou la foc lent. Se filtreaza, se trece in sticlute bine inchise si se consuma cate 3-4 lingunite pe zi de catre copiii anemici, cu debilitate accentuata si fara pofta de mancare.

v      Pulbere din radacini uscate si macinate din care se ia cate un varf de cutit, de 3 ori pe zi, inainte de mese, cu efecte in anorexie (lipsa poftei de mancare) la persoane in convalescenta. 

UZ EXTERN

v      Decoct din 100 g de radacini, uscate si macinate, la 1 litru de apa; se fierbe 10 minute si se foloseste sub forma de lotiuni caldute sau comprese pe rani greu vindecabile. 

Alte utilizari

v      Aromatizarea lichiorurilor si tuicior cu radacini de ghintura lasate sa macereze, pentru a degaja un miros agreabil, imprimand un gust amar.

v      In medicina veterinara se foloseste sub forma de pulbere amestecata cu angelica, iarba mare, pochivnic, cu efecte in tulburari digestive. La bovine slabite se da, zilnic, cate o mana de pulbere in urujala, amestecand cate 40 g de ghintura cu frunze de menta, flori de arnica si pulbere de obligeana.

Observatii: Efecte similare au speciile Gentiana Purpurea L., G. Cruciata L. si G. Pannonica L.

Related Posts with Thumbnails

May 27, 2008  Tags: , , , ,   Posted in: PROPRIETATI MEDICINALE ALE PLANTELOR, FRUCTELOR SI LEGUMELOR