Isopul

HYSSOPUS OFFICINALIS L.

Familia Labiatae 

Alte denumiri populare: cimbru bun, culecel bun. 

Descriere

Subarbust peren sub forma de tufa lemnoasa la baza si erbacee in partea superioara. Tulpinile inalte de 30-80 cm sunt erecte, patrunghiulare in partea superioara. Frunzele sunt opuse, lucioase, liniar-lanceolate, inguste si lungi de 3-4 cm. Florile apar in varful tulpinilor, mici, albastre-violacee, mai rar roze sau albe, grupate cate 7-9 in inflorescente.

Inflorirea are loc in lunile iulie-septembrie. 

Raspandire

Specia provine din tinuturile Marii Mediterane, Caucaz si Orientul Mijlociu. Era cunoscuta inca din antichitate pentru proprietatile terapeutice in combaterea multor maladii, inclusiv a afectiunibor dermatice. A fost considerata de iudeii antici ca planta sacra, pastrandu-se pana astazi aforismul legendarului rege David care spunea “spala-ma-voi cu isop si de toate voi fi curatat”. In Evul Mediu a fost intens cultivata in gradinile manastiresti si utilizata in tratamentele pentru lepra, boli de ficat si plamani. Se cultiva in scop ornamental si ca planta medicinala, alimentara si melifera, mai mult in sudul Europei, Spania, Franta (unde urca pe pantele muntilor Pirinei si Alpi), Italia, Olanda, Ungaria. Este rezistenta la seceta si geruri de -30°C, asigurand mentinerea in cultura timp de 10-15 ani. 

Date tehnologice

v      Epoca de semanat: primavara devreme (luna martie).

v      Distanta intre randuri:50-62,5 cm.

v      Adancimea de semanat: 2-3 cm

v      Cantitatea de samata necesara: 6-8 kg/ha.

v      Productia de herba: 10-15 tone/ha (proaspata) si 3 tone/ha (uscata). 

Organe utilizate: Herba Hyssopi – partea aeriana nelignificata, cu frunze si flori. 

Recoltarea

Se face la inceputul infloririi (lunile iulie-august), pe vreme insorita, intre orele 10-17, de 2 ori pe an varfurile florale si de 3 ori herba: Se usuca obligatoriu la umbra, in straturi subtiri sau artificial la 35-40°C. Produsul uscat are miros placut si gust aromat, mentolat, usor amar si arzator. 

Continutul chimic

v      substante amare (hisopina, marubiina);

v      glicozide flavonice (5%) (hesperidina);

v      taninuri (8 %), coline, gumi-rezine, saponine, compusi sterolici;

v      acizi organici (ursolic, oleanolic, cafeic);

v      glucide, lipide, proteine;

v      saruri minerale (Ca, K, Na, Fe, Mn, Cu, Zn, Al, Mo, S);

v      ulei eteric (0,3 – 1,0%), mai mult in formele cu flori albastre, care contine:

- hidrocarburi monoterpenice: beta-pinen (14 %), terpinen (10 %), alfa-pinen (7 %), camfen, cimen, caren;

- compusi terpenici oxigenati: pinocamfona (24-50%), pinocamfeol, cineol, linalool, mirtenol, acetat (de bornil, mirtenil, terpenil);

- sesquiterpenoide: cariofilen, cadinen, calamen, humulen, nerolidol, elemen, spatulenol, aromadendren.

Datorita continutului chimic complex intra in alcatuirea cunoscutului “ceai elvetian”, care insumeaza 17 specii de plante. 

Proprietati terapeutice

v      tonic-aperitive, aromatice, carminative, antispasmodice asupra musculaturii netede, stomahice, vermifuge;

v      expectorante pectorale, bronhodilatatoare, antiseptice pulmonar, sudorifice, diuretice, fluidizante ale mucoasei bronsice;

v      emenagoge, diaforetice, sedative asupra sistemului nervos central si al centrilor respiratorii;

v      hipotensive arterial, vasodilatatoare arterial, depurative;

v      antireumatice, vulnerare, cicatrizante, rezolutive, antiseptice extern, antiinflamatoare, usor astringente. 

Actiuni specifice

v      boli ale aparatului digestiv: afectiuni hepatice (icter, hepatita, infiltrarea grasa a ficatulul), dischinezie biliara, reglarea functiilor digestive (dispepsie, colici, infectii intestinale, evacuarea gazelor abdominale), viermi intestinali;

v      combate anemia, stimuleaza pofta de mancare (datorita hisopinei);

v      afectiuni ale calior respiratorii: (bronsite, astmul umed al batranilor, gripa, guturai, laringite, traheite, pleurezie, angina, usureaza expectoratia si transpiratia, asanarea bronhiilor incarcate);

v      afectiuni cardiovasculare: reduce hipertensiunea prin dilatarea arterelor (datorita hesperidinei), scade fragilitatea capilarelor sanguine;

v      boli renale-genitale: dismenoree, amenoree, leucoree, insuficienta renala;

v      diabet zaharat;

v      reumatism cronic, guta;

v      afectiuni dermatologice: actiuni antiseptice si cicatrizante in rani superificiale, plagi purulente, entorse.

Observatii: in doze ridicate, planta este contraindicata la persoane nervoase si la bolnavii de epilepsie. 

Alte utilizari

v      Parfumerie pentru compozitii de tip fougere, chypre, oriental, si ape de colonie cu note citrate;

v      Cosmetica in lotiuni, creme de ten si pleoape;

v      Condiment alimentar pentru preparate din carne, fripturi, cartofi prajiti, salate cu telina si patrunjel;

v      Aromatizant in dulciuri, lichioruri (bitter, chartreuse) si bauturi nealcoolice;

v      Odorant pentru sapunuri si detergenti;

v      Amenajarea in parcuri a unor platbande, ronduri sau borduri, in lungul cailor de acces, avand inflorire bogata pana toamna tarziu;

v      Planta melifera cu productii de 50-120 kg de miere la hectar;

v      Fixarea nisipurilor mobile si a terenurilor erodate in panta;

v      Supliment in hrana animalelor avand insusiri antidiareice. 

Forme de utilizare

UZ INTERN

v      lnfuzie din 1-2 lingurite herba uscata si maruntita la 200 ml de apa rece; se infuzeaza, acoperit, 5 minute, se strecoara, se indulceste cu miere si se beau 2-3 ceaiuri dupa mesele principale, timp de maxim 2-3 saptamani, cu efecte in bolile respiratorii (astm bronsic, bronsite cronice).

v      Tinctura din 10 g de herba isop si 10 g de frunze de menta la 200 ml de alcool de 70º; se lasa la macerat 3 saptamani si se iau cate 10-20 picaturi dupa mese in tulburari gastro-intestinale (dispepsii, pirosis, balonari).

v      Sirop din 100 g herba uscata si maruntita la 1 litru de apa clocotita; se infuzeaza 10-15 minute, se strecoara si se adauga 1,6 kg de miere de albine. Se pune la foc lent si se incalzeste pana aproape de clocot, asigurand o consistenta siropoasa. Dupa racire, se trece in borcane inchise din care se iau cate 4-6 linguri pe zi, in afectiuni respiratorii. 

UZ EXTERN

v      Decoct din 2-3 lingurite de herba uscata la 200 ml de apa rece; se fierbe 5 minute, se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se foloseste pentru cataplasme pe rani, vanatai, contuzii, pleoape cu cearcane si tenuri obosite.

v      Infuzie concentrata (100 g de herba uscata la 1 litru de apa clocotita); se foloseste in bai sau comprese cu efecte cicatrizante, vulnerare si antiseptice in entorse si diferite boli de piele (plagi infectate, arsuri cutanate, ulcere varicoase), cearcane la pleoape si tenuri ridate.

v      Inhalatii pentru bronsite, traheite, astm bronsic.

v      Gargarisme cu infuzie calduta in angine, faringite, laringite, raguseala;

v      Cataplasma cu frunze proaspete tocate si aplicate pe rani, ulceratii, echimoze, pleoape cu cearcane si tenuri ofilite.

Related Posts with Thumbnails

May 30, 2008  Tags: ,   Posted in: PROPRIETATI MEDICINALE ALE PLANTELOR, FRUCTELOR SI LEGUMELOR