Tusea

Este simptomul cel mai des intalnit in bolile aparatului respirator. Acest act reflex constituie o reactie de eliminare a corpurilor straine patrunse pe caile respiratorii (fragmente de alimente, corpuri dure, gaze iritante, produse inflamatoare, mucozitati).

Ca urmare a stimularii unor terminatii nervoase din mucoasa respiratorie se declanseaza o inspiratie scurta si adanca, urmata de o expiratie brusca, spontana si zgomotoasa, datorita inchiderii traheei, in grade diferite.

Aceasta afectiune este de doua tipuri: uscata si umeda.

Tusea uscata este provocata de iritatiile mucoaselor care captusesc caile respiratorii. Fiind fara expectoratii, devine foarte obositoare si greu de suportat repetandu-se, la scurte intervale, atat ziua cat si noaptea.

Tusea umeda consta din eliminarea unor secretii ale mucoaselor cailor respiratorii (sputa, mucus, secretii nazale, sange) care invelesc eventuale corpuri straine din plamani si le transporta spre exterior prin miscari ritmice si bine coordonate ale cililor.

In timpul crizelor, tusea poate sa provoace raguseala, senzatie de sufocare si varsaturi, mai ales la copii, cu dureri intre coaste sau in epigastru, datorita eforturilor facute de musculatura intercostala in timpul tusei.

In multe cazuri, tusea uscata sau umeda poate sa survina in diferite boli ale aparatului respirator sau ca act reflex in bolile cardiace si in tumori intestinale.

Tusea convulsiva, denumita pertusis, este o boala infecto-contagioasa, intalnita frecvent la copii prescolari si scolari, mai ales la varste sub 3 ani, punandu-le viata in pericol. Boala este provocata de bacilul Haemophilus pertussis, usor transmisibil prin saliva infectata, de la o persoana bolnava la alta sanatoasa.

Dupa o incubatie de 7-14 zile, se declanseaza inflamatia acuta a cailor respiratorii, cu crize violente de tuse spastica, mai ales noaptea, uneori cu varsaturi. In bronhii se aduna cantitati mari de secretii, la inceput fluide si apoi vascoase, care necesita a fi eliminate pentru a evita asfixierea si voma. In timpul crizelor, bolnavul devine cianotic (se inroseste sau se invineteste usor), nu are pofta de mancare, ochii ii lacrimeaza si se ineaca cu propriile secretii care se ingramadesc in piept si franeaza respiratia, provocand starea de raguseala. Maladia poate sa dureze circa 6 saptamani, desi respiratia gafaitoare (denumita “cantecul cocosului“) persista, in unele cazuri, cateva luni de zile, mai ales pe fondul unei noi infectii sau iritari a cailor respiratorii superioare.

La copiii sub 2 ani, tusea convulsiva este o boala foarte grava, cu complicatii care pot duce la o mortalitate de 1-2%.

Tratamentele fitoterapeutice

Difera in functie de caracterul tusei: tusea uscata trebuie calmata iar cea umeda trebuie usurata prin expectoratia particulelor existente pe caile respiratorii.

Prin experienta acumulata de-a lungul secolelor, popoarele lumii din zonele temperate si subpolare au descoperit multe specii de plante medicinale cu proprietati emoliente, antiseptice si expectorante care reduc inflamatiile cailor respiratorii, maresc secretiile bronsice si opresc tusea uscata sau umeda.

In prima faza, iritativa, a tusei uscate se vor utiliza plante cu proprietati emoliente, cu continut ridicat in mucilagii iar in faza a doua, de coctiune, se recomanda plantele cu proprietati expectorante si bactericide, cu continut ridicat in saponozide (emoliente) si in uleiuri eterice (puternic antiseptice) care usureaza eliminarea sputei.

Principalele plante cu proprietati emoliente sunt: lumanarica, tei, patlagina, podbal, mac rosu, nalba mare, nalba de cultura, lichenul de piatra.

Cea mai frecventa reteta utilizata in medicina casnica are la baza ceapa din care se prepara un suc stors din aprox. 100 g ceapa coapta in spuza din care se beau cate 2-3 linguri. O alta reteta foloseste un decoct din 2 cepe cu coaja, taiate marunt si 3 nuci zdrobite, fierte impreuna intr-un litru de apa, timp de 10-15 minute; se indulceste cu miere de albine si se bea intreaga cantitate prin inghitituri mici, in cursul unei zile, avand efecte emoliente, expectorante si imuno-stimulatoare.

Actiune deosebita in calmarea tusei are infuzia din flori de tei, un valoros remediu natural, cu o multitudine de calitati neurosedative, antispastice, sudorifice, antiinflamatoare ale cailor respiratorii superioare, emoliente ale secretiilor pulmonare si expectorante. Ceaiul se prepara din 1 lingurita flori uscate  la 200 ml apa clocotita si se beau 2-3 cani pe zi, indulcite cu miere sau zahar.

Alte infuzii pentru calmarea tusei folosesc:

v      flori de soc, podbal, salcam, bujor (petale), mac rosu (petale), trandafir de dulceata (petale), lavanda, nalba mare, ciubotica cucului, lumanarica, piersic, porumbar;

v      frunze de menta, patlagina, salvie;

v      herba de isop, cimbru, cimbrisor, busuioc, trei-frati-patati, sunatoare, cimbru de cultura, busuioc salbatic (Prunella), catuse (Ballota), sovarv, brancuta (Sisymbrium), toporasi, unguras;

v      muguri de brad si pin;

v      fructe zdrobite de ienupar, maces si fenicul (pentru copii).

Sub forma de decocturi se utilizeaza:

v      herba de brusture-dulce (Petasites), scai-vanat;

v      radacini de lemn-dulce, telina, morcov, leustean, tataneasa.

Sunt mult utilizate cateva amestecuri de plante, verificate in decursul timpului pentru eficienta deosebita in combaterea tusei:

v      patlagina, lumanarica, podbal, soc si mierea ursului;

v      lumanarica, cuibotica cucului, nalba mare;

v      tei, ciubotica cucului, nalba de gradina, cimbru de cultura, isop, trei-frati-patati, fenicul;

v      patlagina, tei, podbal, coada-soricelului, limba-mielului, limba-cainelui, muschi-de-piatra.

Alte produse antitusive sunt:

v      siropuri din muguri de brad si de pin.

In uz extern sunt eficiente:

- comprese calde pe gat si piept, in faza de debut, cu decoct de musetel;

- comprese cu bitter suedez aplicate pe piept dupa ungere prealabila cu alifie de galbenele;

- cataplasme cu rasina de brad topita in ceara (parti egale);

- cataplasme calde cu faina de mustar, cu faina de in sau frunze proaspete de branca ursului;

- bai fierbinti de maini si de picioare, dimineata si seara, timp de 8 minute, cu extract de nalba mare, mac, menta, iarba mielului, rotungioara, patrunjel si toporasi (in parti egale);

- frectii pe piept, de 3 ori pe zi, cu amestec din 2 linguri ulei de ricin si 1 lingura ulei de terebentina, dupa care se inveleste corpul cu o patura.

Apiterapia recomanda:

v      miere de albine (4 linguri) amestecata cu 4 linguri unt si 100 ml alcool rafinat 30% din care se ia cate o lingura dimineata, pe nemancate;

v      propolis maruntit (1 lingurita la 250 ml apa) se fierbe pana scade la jumatate, se indulceste cu 2 linguri de miere si se iau cate 3 lingurite pe zi.

Regimul alimentar

Va fi obisnuit dar cu ratii sporite de legume proaspete (varza, salate crude, ridichi negre) si de fructe (in special gutui), mesele fiind servite dupa accesele de tuse.

Din experienta multor generatii exista, in prezent, multe retete alimentare care s-au dovedit eficiente in provocarea expectoratiei, eliberarea cailor respiratorii si in oprirea crizelor de tuse.

v      Suc de lamaie obtinut prin stoarcerea unei lamai intr-un pahar cu apa calda, se indulceste cu zahar sau miere de albine si se bea prin inghitituri rare.

v      Sirop din 250 ml suc de morcov proaspat, amestecat cu 3 linguri zahar si putina apa; se fierbe pana se ingroasa ca un sirop si se iau 3-4 lingurite pe zi.

v      Sirop din 100 g catei de usturoi zdrobiti care se infuzeaza, timp de 15 minute, in 250 ml apa clocotita; se adauga 200 g zahar si se iau cate 2 linguri pe zi.

v      Decoct din 100 g frunze de salata verde in 150 ml apa; se fierbe 5 minute, se indulceste cu miere si se beau cate 2 ceaiuri caldute pe zi.

v      Lapte cald intr-o cana, indulcit cu miere si o lingura de sirop sau decoct de ceapa sau praz, care se consuma dimineata si seara.

v      Sirop cu extract natural dintr-o ridiche neagra care se taie in doua jumatati egale si, in fiecare parte, se face o scobitura cu ajutorul unei linguri de fier; se umple, ras, cu zahar sau miere iar dupa 6 ore se formeaza un sirop cu extract din ridiche care se bea avand efecte emoliente si imuno-stimulatoare. Prepararea se repeta cu aceiasi ridiche de 2-3 ori pe zi astfel ca tusea sa fie oprita dupa 2 zile consecutive de tratament.

v      Fiertura dintr-un pumn de ovaz intr-un litru de apa data in clocot 5 minute; se strecoara, se adauga 3 linguri miere de albine, zeama unei lamai sau 2 linguri sirop de zmeura si se bea cate o cana in fiecare dimineata, pe stomacul gol.

v      Fiertura dintr-un stiulete de porumb cu boabe galbene si cocean rosu intr-un litru de apa; cand lichidul se coloreaza se strecoara si se bea caldut, timp de 2-3 zile.

v      Amestec din 10 cepe taiate marunt si cateii de la o capatana de usturoi, curatati si dati pe razatoare; se fierbe 5 minute intr-un litru de lapte, se indulceste cu miere de albine si se ia cate o lingura, la intervale de 2 ore, cu bune efecte in tusea convulsiva.

v      se inspira adanc mirosul de hrean ras.

Cercetarile efectuate in Anglia au demonstrat efectul benefic al ciocolatei care diminueaza tusea datorita continutului ridicat in theobromina ce poate inlocui codeina, suspectata de multe efecte secundare. In plus, ciocolata contine substante psiho-stimulatoare (serotinina, feniletilamina), cu actiuni antidepresive, precum si polifenoli antioxidanti care previn imbatranirea prematura.

Nu se vor consuma lichide prea reci sau prea fierbinti.

Regimul de viata

Intrucat tusea convulsiva are un caracter infectios se recomanda izolarea bolnavului la domiciliu, intr-o incapere bine incalzita si aerisita. Se interzice, in mod categoric, fumatul atat de catre bolnav cat si de catre persoanele care intra in incaperea celui suferind.

Zilnic se va face gimnastica respiratorie pentru reglarea functiilor plamanilor precum si un masaj energic, cu degetul, in scobitura osului stern de la baza gatului.

La copiii care au intrat in contact cu bolnavii de tuse convulsiva este indicata vaccinarea preventiva, concomitent cu vaccinul dizenteriei, sau tratament cu gamma-globulina, asigurand cresterea rezistentei la infectii.

* * * * *

In cazul cand boala nu a fost tratata corect si la timp se pot produce complicatii grave cum ar fi congestie pulmonara cu febra mare, bronhopneumonie, congestie cerebrala cu hemoragii si complicatii nervoase (encefalita, paralizie si retardare mentala).

Related Posts with Thumbnails

June 8, 2008  Tags: , , , ,   Posted in: BOLILE APARATULUI RESPIRATOR