Ceaiuri pentru tratamentul bolnavilor de ciroză hepatică

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 15.06.2006.

Ciroza hepatică este o îmbolnăvire cronică a ficatului, constînd din inflamarea şi lezarea ţesutului hepatic, evoluţia fiind progresivă spre modificarea structurii ficatului şi sclerozarea ţesuturilor. Boala continuă spre atrofiere, distrugerea celulelor hepatice active şi înlocuirea lor treptată cu ţesut fibros.

După cum ne-a spus dl prof. dr. Constantin Milică, specialist în fitoterapie, coordonatorul Centrului Aroma din cadrul Universităţii Agronomice Iaşi, remediile din plante sînt excelente adjuvante în tratarea cirozei hepatice, uneori fiind singura alternativă rămasă posibilă. Prof. Milică recomandă infuzia din rizomi de obligeană, din părţi aeriene de rostopască (decongestiv hepatic), decoctul din rădăcini de cicoare (pentru stimularea funcţiilor hepatice), infuzii din rizomi şi stoloni uscaţi de zburătoare de mlaştină, din fructe de cătină, părţi aeriene de sunătoare (efecte antiinflamatoare hepatice), pufuliţă cu flori mici, salvie, păpădie, ventrilică. O plantă cu efecte deosebite este cimişirul (Buxus sempervirens), o plantă ornamentală utilizată pentru garduri vii, de la care se utilizează vîrfuri de crenguţe, cu frunze tinere. Se prepară sub formă de decoct, din 1 linguriţă frunze uscate la 250 ml apă. Se fierbe 2 minute, se infuzează, acoperit, încă 5 minute, se îndulceşte cu miere de albine şi se beau cîte 2 ceaiuri pe zi. Planta conţine un alcaloid (buxenina G2), cu puternică acţiune inhibitoare în dezvoltarea ţesuturilor afectate de ciroză şi a celulelor bolnave de cancer hepatic, ne-a spus dl prof. Milică.

O altă plantă eficientă în tratarea cirozei hepatice este anghinarea (Cynara scolymus). Se foloseşte doar limbul frunzelor, fără codiţă. Se prepară infuzie, din 2 linguriţe frunze uscate şi mărunţite peste care se toarnă 300 ml de apă clocotită. Se lasă să infuzeze, acoperit, timp de 30 de minute, se îndulceşte cu miere, apoi se bea întreaga cantitate, fracţionată în 3 reprize pe zi, cu o oră înainte de mesele principale, prima repriză fiind luată dimineaţa, pe stomacul gol. Secretul acestei reţete este tocmai modul ei de administrare: După 10 zile, se măreşte doza la 4 linguriţe, iar după alte 10 zile, se pun cîte 5 linguriţe frunze uscate la aceeaşi cantitate de 300 ml apă clocotită. Cura durează 30 de zile şi, după o pauză de 10 zile, se poate relua. Efectul este de regenerare a celulelor hepatice şi de stimulare a funcţiei antitoxice a ficatului, cu eliminarea toxinelor”.

Efecte hepatoprotectoare deosebite se obţin şi prin aportul de silimarină din fructele de armurariu. Acestea se consumă sub formă de infuzie – 2 ceaiuri/zi, timp de 20 de zile, sau pulbere – 1-2 g/zi, în 2 reprize, cu 30 minute înainte de mesele de prînz şi de seară. La fel de bun este sucul proaspăt de rostopască obţinut prin presare la rece. Se ia cîte o linguriţă pe zi, într-un pahar cu apă, băut în mai multe reprize.

Un amestec din plante pe care dl prof. Milică îl recomandă este din rădăcini de pir (80 g), pelin alb (40 g), cicoare (80 g), rădăcini de leuştean (40 g), frunze de dud alb (350 g), dud negru (250 g), patlagină (60 g), troscot (60 g) şi urzică vie (40 g). Se prepară un decoct din 1 kg amestec, uscat şi măcinat, la 5 litri de apă. Se fierbe pînă cînd volumul extractului scade la 3 litri, se strecoară, iar cantitatea rezultată se bea în decurs de 2 zile, prin înghiţituri rare. Tratamentul se desfăşoară pe o perioadă de 2-3 luni.

Related Posts with Thumbnails

December 7, 2008  Tags: , , , ,   Posted in: Tratamente naturiste