Leacuri de sezon din blînda romaniţă

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 23.06.2005.

Ceaiul “prea tare” de muşeţel poate avea efect dăunător.

Nu este necesară o descriere amănunţită a acestei flori atît de cunoscute, cum este muşeţelul (Matricaria chamomilla) – blînda noastră romaniţă. A fost folosită de egipteni, greci şi vikingi ca un leac pentru tot corpul. Nu este o exagerare dacă citez muşeţelul ca pe un “leac universal”, de ajutor atît adulţilor dar, mai ales, copiilor mici.

La vechii egipteni, muşeţelul era considerat, datorită puterii sale de a scădea febra, drept “floarea lui Ra” sau “floarea zeului soare”. Numele de Matricaria este derivat din latinescul “mater”, care înseamnă “mamă”, deoarece era utilizat, mai ales, în bolile mamelor

Cînd şi cum se recoltează?

După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, doctor în fiziologie vegetală, specialist în fitoterapie, coordonatorul Centrului Aroma din cadrul Universităţii Agronomice Iaşi, este bine de ştiut că florile de muşeţel se culeg din luna mai şi pînă în luna august, în zile însorite şi în timpul prînzului: “Ele trebuie uscate la umbră, în locuri curate şi bine aerisite, întinse în strat subţire pe o pînză curată sau pe o hîrtie albă.

Revistele, ziarele şi tipăriturile sînt contraindicate pentru uscare, pentru că florile pot absorbi cerneala tipografică toxică. Florile nu trebuie să transpire sau să mucegăiască. Florile uscate se păstrează în pungi de hîrtie sau cutii de carton. Borcanele şi pungile de plastic sînt contraindicate, pentru că în ele plantele transpiră”.

Foarte important de reţinut din spusele dlui prof. Milică este că florile uscate de muşeţel au efect terapeutic şi se pot utiliza doar timp de 2 ani de la recoltare, după care se aruncă. Compoziţie chimică şi proprietăţi Florile de muşeţel conţin ulei eteric, glucide, acizi organici, colină, vitamine (B1, C) şi multe săruri minerale (calciu, fosfor, zinc, siliciu, cupru, mangan, fier). De aceea, spune dl prof. Milică, remediile din flori de muşeţel au proprietăţi antiinflamatorii, antiseptice, analgezice, antispastice, antialergice, sudorifice, emoliente, anestezice locale şi cicatrizante: “Ele stimulează şi regenerează ţesuturile, normalizînd metabolismul pielii şi activînd epitelizarea. Influenţează benefic mucoasa gastrică, avînd acţiune antiulceroasă.

Acţionează activ asupra colitelor şi a inflamaţiilor căilor urinare”. În acţiunea lor externă, remediile din flori de muşeţel tonifică parul, dîndu-i reflexe blonde şi acţionează benefic asupra diverselor tipuri de ten.

Mod de utilizare

Toată lumea ştie că infuzia de muşeţel se prepară dintr-o linguriţă de flori la o cană cu apă clocotită. Se lasă acoperită 15 minute şi apoi se strecoară. Mai puţin ştiut este şi în ce situaţii este folositoare o astfel de infuzie. Dl Milică spune că “se beau 1-2 căni/zi, preferabil pe stomacul gol, în caz de gastrite hiperacide, ulcer gastric, enterocolite, balonări, colici abdominale, stimularea funcţiei hepatice, menstre dureroase, astm bronşic. Se poate folosi şi în caz de gripă, dar se beau 2-3 căni/zi. Pruncilor li se poate da ceai de muşeţel la orice indispoziţie, mai ales în tulburările digestive, contra crampelor şi a durerilor abdominale (colici)”.

Un lucru excepţional pe care l-am aflat de la dl Milică este că, “dacă în loc de infuzie se face un ceai tare, mai concentrat, cu mai multe flori, atunci acest ceai în loc să aibă un efect antispastic, el irită stomacul provocînd uneori vărsături şi chiar diaree”. Iată cum, printr-o mică eroare, în loc să obţinem un efect benefic, ne alegem cu unul dăunător. Inhalaţiile cu aburi de la infuzia de muşeţel au, mai spune dl prof. Milică, “efect foarte bun asupra căilor respiratorii superioare şi asupra sinusurilor”.

Pot fi folosite şi “clisme cu infuzie pentru a înlătură stările iritative ale intestinului gros”.

Pentru tratamentul leucoreei se fac spălături vaginale de mai multe ori pe zi cu infuzie. În cazul gingivitelor, abceselor dentare, stomatitelor, aftelor, infuzia călduţă se ţine în gură circa 5 minute, de mai multe ori pe zi. Infuzia de muşeţel, spune dl Milică, “este printre cele mai eficiente tratamente naturale contra amigdalitei: se face infuzie dintr-o linguriţă de flori de muşeţel la 200 ml apă şi se beau cîte 2-3 căni/zi şi se face, concomitent, gargară”.

Contra gastritei, se poate face macerat la rece – 2 linguri de flori măcinate se lasă într-un litru de apă să se macereze la temperatura camerei, de seara pînă dimineaţa, cînd se filtrează. Întreaga cantitate de macerat se bea pe parcursul unei zile, pe stomacul gol: “Este bine ca persoanele iritabile să adauge la acest macerat şi jumătate de linguriţă de mentă, care are efecte reconfortante şi calmante puternice”.

Extern, muşeţelul se administrează sub formă de “comprese şi spălături în conjunctivite şi alte inflamaţii ale ochilor, în erupţii cutanate (coşuri, acnee), precum şi în spălarea rănilor”. O baie săptămînală a feţei cu infuzie de muşeţel împrospătează tenul: “Băile cu muşeţel au un efect calmant, cu influenţă benefică asupra întregului sistem nervos. Guturaiul şi sinuzită se ameliorează repede dacă se inhalează aburi de muşeţel”. Muşeţelul uşurează scaunul fără a avea efect laxativ şi este astfel indicat, indirect, în tratamentul intern al hemoroizilor, care pot fi trataţi extern cu alifie de muşeţel. Această pomadă poate fi folosită şi pentru vindecarea rănilor.

Ceaiul de muşeţel, spune dl Milică, este un “bun tonic pentru nervi”. Planta are efect purificator şi calmant, putînd fi arsă ca şi tămîia, pentru o meditaţie mai profundă.

Alte forme de preparare

Aceste remedii, a căror reţete ne-au fost oferite de dl prof. Constantin Milică, se găsesc gata preparate, la Centrul Aroma, din Universitatea Agronomică Iaşi.

• Ulei de muşeţel – se umple o sticlă cu gîtul larg, pînă la gît, fără a se îndesa, cu flori proaspete de muşeţel şi se toarnă peste ele ulei de măsline presate la rece. Uleiul trebuie să acopere florile. Sticla se lasă, bine astupată, în soare, timp de 14 zile, apoi se păstrează la frigider.

• Alifie de muşeţel – la 200 g grăsime de porc, care se înfierbîntă ca pentru a frige ceva, se adaugă 2 mîini de flori proaspete de muşeţel; vor da în clocot, ridicîndu-se spumegînd. Se amestecă, se acoperă şi se pune totul, peste noapte, într-o încăpere răcoroasă. A doua zi, se încălzeşte încă o dată uşor şi se stoarce printr-o bucăţică de pînză de in. Pasta este amestecată apoi uniform, după care se toarnă în borcane curate.

Leacuri din trecut

Uleiul de muşeţel era folosit încă din antichitate pentru frecţie contra nevralgiilor şi a reumatismului articular. În vechile cărţi despre plante medicinale se poate citi că “uleiul de muşeţel alungă oboseala membrelor”, iar “muşeţelul fiert în apă şi aplicat pe vezica bolnavă calmează durerile”. Medicul naturist Johann Kunzle relatează despre o femeie din satul său, numită “vrăjitoarea muşeţelului” şi foarte căutată de bolnavi: “a ajutat 5 persoane cu auzul slab să-şi recapete auzul, prăjind o ceapă de mare (Urginea maritima) în ulei de muşeţel şi picurînd de mai multe ori uleiul cald în ureche”. Această “vrăjitoare” făcea să se mişte iarăşi membrele paralizate, cu ajutorul fricţiunilor cu ulei de muşeţel. Contra durerilor de ochi, punea la fiert muşeţel în lapte şi îl apica sub formă de comprese calde pe ochii închişi, care se vindecau curînd.

Preotul Kunzle istoriseşte şi de “un ţesător care nu mai putea dormi decît şezînd; altfel avea senzaţia ca se sufocă. Femeia l-a privit pe om drept în ochi şi i-a spus că el nu poate urina, ceea ce omul i-a confirmat. I-a spus apoi să-şi pregătească imediat o sticlă mare de vin, pe care să-l fiarbă cu muşeţel, din care să bea un pahar plin dimineaţa şi unul seara. Urmarea a fost că a reuşit să elimine o cantitate incredibilă de urină, mai întîi tulbure, apoi tot mai clară; în 8 zile era vindecat”.

Related Posts with Thumbnails

December 7, 2008  Tags: ,   Posted in: Tratamente naturiste