Tratamentul naturist al uremiei

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 01.06.2006.

Uremia este creşterea patologică a cantităţii de uree sau acid uric (uricemie) din sînge, cînd rinichiul bolnav nu le poate elimina în întregime. Ureea este un produs final de metabolizare a aminoacizilor din proteine. Azotul provenit din degradarea proteinelor este eliminat din rinichi, în cea mai mare parte, sub formă de uree dar şi de acid uric sau săruri de amoniu. Creşterea concentraţiei acidului uric în sînge şi depunerea de uraţi, în special, la nivelul articulaţiilor determină boala cunoscută sub numele de gută. Acumularea ureei în sîngele plasmatic, denumită în mod obişnuit, deşi impropriu, uremie – mai corect ar fi sindrom azotemic sau azotemie – are repercusiuni specifice asupra tuturor aparatelor şi sistemelor organismului uman. Se recomandă, prioritar, asistenţa medicală de specialitate la o secţie de urologie şi nefrologie, precum şi regim dietetic, ceaiuri, apiterapie, presopunctură şi acupunctură.

Uremia este o afecţiune gravă şi este bine să se evite improvizaţiile terapeutice. În cele mai multe cazuri, bolnavii necesită spitalizare îndelungată. Pe lîngă medicaţia recomandată de către medicul specialist, însoţită în mod obligatoriu de regim alimentar sever, foarte utile sînt şi ceaiurile. Tratamentele cu plante medicinale sînt bune adjuvante, mai ales, în formele cronice şi nu în cele acute, care necesită spitalizare imediată.

Pentru tratamentul uremiei, specialiştii în fitoterapie de la Centrul Aroma din Iaşi (aflat în cadrul Universităţii Agronomice) ne-au oferit reţetele unor ceaiuri din plante, care au dat rezultate în cazul celor diagnosticaţi cu această boală. După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, şeful acestui centru, în primul rînd este recomandată infuzia din flori de porumbar (Prunus spinosa) – o linguriţă flori uscate la 250 ml apă clocotită. Se poate face şi decoct dintr-o linguriţă de fructe bine coapte la 250 ml apă. Se beau 2-3 ceaiuri/zi. Ceaiul este diuretic, depurativ şi antiseptic.

Mătasea de porumb

Un alt remediu contra uremiei recomandat de dl prof. Milică este infuzia din mătase de porumb – o linguriţă de mătase uscată şi mărunţită la o cană cu apă. Se beau 2-3 căni/zi. Mătasea de porumb (inflorescenţa femelă a porumbului) se recoltează atunci cînd este încă verde şi se usucă la umbră.

Primăvara, se consumă, vreme de 30-40 de zile, cîte 1 litru de ceai pe zi, din mătase de porumb, la cere se mai adaugă cozi de cireşe amare şi ghimpe (Xanthium spinosum). Într-un vas mare se pun la fiert 7-8 l de apă, în care se pune o mînă de mătase de porumb, una de cozi de cireşe amare şi una de ghimpe (de la Plafar). Se fierbe pînă cînd ceaiul capătă o culoare închisă, apoi se pune în sticle de 1 litru şi se păstrează la rece. Se consumă o sticlă pe zi (cîte 2-3 pahare o dată). Tratamentul se ţine de două ori pe an, apoi se verifică dacă uremia a scăzut. Dacă nu, tratamentul se continuă şi în anul următor.

Ceapa, un diuretic energic

Efecte deosebite în eliminarea rapidă a ureei şi acidului uric din sînge are consumul de ceapă, ca atare, cîte 1-2 cepe/zi sau decoct din 3 cepe mari date prin răzătoare la un litru de apă. Se beau două căni/zi, una dimineaţa şi una seara. Se poate prepara şi tinctură dintr-o ceapă zdrobită şi macerată timp de 10 zile în alcool de 70 de grade. Se filtrează şi se iau 2 linguriţe/zi, înainte de masa de prînz şi de culcare. Foarte util este şi un ceai diuretic din ceapă şi miere de albine – 100 g ceapă şi 50 g miere la 200 ml apă. Ceapa se toacă şi se fierbe 15 minute într-un vas acoperit, la foc moale. Se răceşte puţin, se strecoară, se stoarce şi, la lichidul obţinut se adaugă mierea. Se amestecă pînă la omogenizare şi se bea seara, la culcare.

Remedii pe bază de frunze de mesteacăn

Efecte terapeutice contra uremiei are şi infuzia din 1-2 linguriţe cu frunze de mesteacăn, uscate şi mărunţite, la o cană cu apă clocotită. După strecurare, se adaugă un vîrf de cuţit de bicarbonat. Se beau 2-3 căni/zi. Se poate prepara şi o infuzie concentrată, din 2 linguri de frunze la cană. Se lasă să se răcească la 40ºC, se adaugă un vîrf de cuţit de bicarbonat, pentru neutralizarea acidităţii şi astfel se lasă 6 ore, după care se bea în 2 reprize, la interval de 4 ore.

Foarte util este un amestec din frunze de mesteacăn (20 g), frunze de anghinare (5 g), frunze de urzică (15 g), turiţa mare (20 g) şi mătase de porumb (40 g). Se prepară infuzie dintr-o lingură de amestec la o cană cu apă. Se beau 2-3 ceaiuri pe zi.

La fel se poate prepara şi consuma infuzia din amestec de frunze de mesteacăn (20 g), frunze de anghinare (30 g), coada calului (30 g), rădăcină de pătrunjel (10 g) şi fructe de măceş (10 g).

Pentru uremicii care au şi diabet, dl prof. Milică recomandă un amestec din frunze de mesteacăn (10 g), frunze de afin (30 g), fructe de cătină (30 g) şi parte aeriană din ciumărea – Galega officinalis (30 g). Se face infuzie dintr-o lingură de amestec la o cană cu apă. Se beau 1-2 căni/zi, neîndulcite, timp de o lună.

Regim alimentar

Nu se fumează, nu se consumă alcool şi nici cafea. Este recomandat regim dietetic, cu reducere de proteine, bogat în glucide şi lipide. Se consumă alimente sărace în proteine, fără restricţie: cartofi, salate, leuştean, morcovi, sfeclă, conopidă, varză albă şi roşie, fasole verde, spanac, castraveţi, roşii consumate ca atare sau sub formă de suc, usturoi, fructe sub orice formă, orice fel de produse zaharoase şi grăsimi (unt, ulei, smîntînă, frişcă). Alimente complet interzise sînt conservele, brînzeturile fermentate şi carnea.

Related Posts with Thumbnails

December 7, 2008  Tags: , , , , , , , , ,   Posted in: Tratamente naturiste