Cum ne protejăm de caniculă

Autor: prof.univ.dr. Constantin MILICĂ

Zilele călduroase de vară, când temperaturile zilnice depăşesc 35-400 C la umbră şi 60-700 C la soare constituie, adesea, factori agresivi foarte importanţi, care dereglează întregul echilibru al organismului, declanşând, la multe persoane, stări de stres, astenie fizică şi nervoasă, migrene, moleşeală, insomnii, surmenaj fizic şi intelectual, leşin, deshidratare, oboseală generală şi arsuri care favorizează dezvoltarea diferitelor tipuri de bacterii.

Întrucât lunile toride de vară corespund, în majoritate, cu perioadele de concedii şi vacanţe, multe persoane abuzează prin expunerea la razele fierbinţi ale soarelui şi adoptă un regim diferit de viaţă şi de alimentaţie comparativ cu restul anului, ceea ce poate contribui la accentuarea unor stări de suferinţă.

Insolaţia este o afecţiune acută, cauzată de expunerea prelungită la soare, mai ales la orele puternic însorite ale amiezii. Apar, adesea, deshidratări rapide ale pielii şi arsuri locale pe epidermă, mai întâi pe umeri şi nas, urmate de febră, ameţeli, frisoane, dureri de cap, congestia feţei, palpitaţii, tahicardie, greaţă, vomă şi, în cazuri grave, pierderea cunoştinţei.

Arsurile solare sunt, în general, superficiale, la nivelul tegumentelor, cu intensităţi în două trepte: gradul I cu roşeaţă, edem şi usturimi (ce dispar după 2-3 zile) şi gradul II cu formarea de băşici (flictene), pline cu serozitate, care se sparg sau se resorb în timp.

Mierea de albine, panaceul arsurilor de piele

Tratamentul arsurilor solare se face cu diferite preparate din plante, care prezintă acţiuni antiinflamatoare, antiseptice, cicatrizante, emoliente şi calmante.

După o umectare cu alcool 700 (de 1-2 ori pe zi) se aplică spălături locale cu ceai de muşeţel, gălbenele, sunătoare, coada-şoricelului, soc, tătăneasă. Se mai pun comprese cu ulei eteric de salvie, muşeţel, lavandă, in, sunătoare sau unguente din gălbenele, propolis, muguri de plop, muşeţel.

Se vor bea ceaiuri de mentă (răcoritoare), de tei (calmante) şi de măceşe (revigorante).

Ansamblul acestor tratamente reface gradul de hidratare a epidermei, vindecă arsurile de suprafaţă şi evită îmbătrânirea pielii provocată de razele ultraviolete. La arsuri mai profunde şi de durată se unge zona afectată, de două ori pe zi, cu miere de albine, apreciată ca un remediu deosebit de eficace. De asemenea, se pot aplica diferite cataplasme cu felii de cartof sau morcovi răzuiţi, stropiţi cu ulei de măsline sau frunze strivite de varză.

În primele zile după insolaţie se recomandă ca alimentaţia să se bazeze pe supe de zarzavat şi sucuri din legume şi fructe.

Expuneţi-vă treptat la soare

La persoanele care lucrează tot anul în spaţii închise şi cu îmbrăcăminte permanentă trebuie să se facă băi de soare progresive pentru a permite producerea, treptată, a melaninei cu rol protector. Nerespectarea acestor indicaţii poate mări riscul apariţiei unor dermatoze fotoagravante, cum ar fi lupus erimatos, acnee estivală, extinderea unor aluniţe şi declanşarea unor infecţii de piele.

Razele solare atacă unele celule care pot genera cancerul pielii, o afecţiune cu frecvenţă crescută în mod alarmant.

Sarea de mare este foarte eficientă, întrucât ajută la rehidratarea pielii. Se recomandă mai ales la femei care au o transpiraţie mai abundentă după expunere la temperaturi ridicate. Este indicat să se consume peste 2 litri de apă pe zi deoarece, concomitent cu transpiraţia, se elimină şi o parte din toxinele rezultate prin arderea grăsimilor.

Cât priveşte efectul benefic al băilor de soare se poate sublinia că o expunere moderată poate vindeca unele boli de piele: alergii, eczeme, alopecie, limfoame cutanate şi reducerea psoriazisului.

Lumina solară dă o bună dispoziţie psihică prin activarea secreţiei de melatonină, un hormon care reglează ritmul biologic şi asigură o stare emoţională pozitivă. La copiii cu simptome evidente de rahitism şi la femeile cu declanşare de osteoporoză şi artroze (mai ales coxartroze şi gonartroze), razele solare de vară activează sinteza vitaminei D care fixează calciul în oase.

Temperaturile prea ridicate pot declanşa migrene

Migrenele sunt crize de scurtă sau lungă durată care apar la persoanele mai sensibile şi mai puţin adaptate condiţiilor naturale cu temperaturi ridicate şi insolaţii puternice. Frecvenţa migrenelor este mai mare la femei, indiferent de vârstă, care simt, uneori, dureri violente localizate pe o jumătate a capului, adesea cu pulsaţii (zvâcnituri) spre frunte şi tâmple. Aceste dureri ale migrenelor nu pot fi confundate cu cefaleea, care se simte pe tot capul. Concomitent apar tulburări digestive cu greţuri, vărsături cu conţinut biliar, diaree. De asemenea, apar tulburări senzoriale, cum ar fi durerile în globul ocular, dereglarea vederii, lăcrimare, inflamarea pleoapelor, tulburări auditive, de vorbire, de gust, de miros sau de echilibru.

Starea generală a bolnavului devine proastă, cu o culoare specifică a pielii şi se manifestă în două direcţii; fie prin apatie, anxietate (frică), oboseală, somnolenţă şi absenţă faţă de problemele celor din jur, fie printr-o excitare exagerată până la stare de isterie, însoţită de furnicături, înţepături, amorţeli, înţepeniri ale membrelor sau cârcei în diferite părţi ale corpului.

Simptomele migrenelor sunt de 3 ori mai frecvente la femei, chiar de la o etate precoce, probabil datorită unei predispoziţii mai mari datorate unui dezechilibru hormonal, mai accentuat la pubertate, în timpul ciclului sau după instalarea menopauzei. În unele cazuri, migrena poate evolua spre pareză trecătoare, de scurtă durată, apărută la un membru superior sau inferior. Cel mai adesea, starea de paralizie dispare dar, uneori, poate merge până la hemipareză, cu afectarea unei jumătăţi a corpului.

Cauzele declanşării migrenelor sunt multiple. Pe o stare generală de nervozitate, cauzată de factori externi excitanţi (temperaturi prea mari, lumină în exces, suprasolicitare, zgomote, stres zilnic), se instalează o schimbare a modului de viaţă, insomnii cronice şi acute, şocuri psihice, emoţii şi oboseală până la astenie. Sunt posibile şi tulburări vasculare la nivel cerebral, mai ales la persoane cu artroze cervicale sau sinuzite, precum şi tulburări endocrine.
Cel mai adesea, boala este declanşată în urma unei alimentaţii necontrolate, cu încărcătură de alimente greu asimilabile (grăsimi animale, cărnuri, multe ouă, caşcaval, ciocolată), care afectează persoanele cu digestie leneşă, cu afecţiuni hepatobiliare sau cu constipaţie cronică. Nu mai puţin important este excesul de tutun, cafea, vin roşu sau alcooluri tari, consumate la petreceri care au loc în încăperi insuficient aerisite.

Remedii contra migrenei

În terapia cu plante medicinale şi aromatice, pe primul loc se situează uleiul de lavandă, care se diluează (4 picături în 150 ml apă) sau tinctură alcoolică de lavandă cu care se face gargară, se ung tâmplele şi fruntea sau se beau câte 10-20 picături de 2-3 ori pe zi, între mese.

Aceleaşi acţiuni vor avea masajele locale, timp de 5-10 minute, pe frunte, tâmple, ceafă şi tălpi, cu un amestec de uleiuri eterice din brad, pin, mentă şi fenicul, pe substrat de glicerină şi alcool. Aceste uleiuri eterice vor putea fi mirosite profund şi repetat de către bolnav, prin îmbibarea unui tampon de vată ce se ţine în jurul nasului.

În consumul intern, efecte sedative au infuziile din flori de tei, muşeţel, lavandă, soc, iasomie, frunze de mentă, Gingko biloba, roiniţă şi rozmarin, luate separat sau în amestec, cu adaus de bitter suedez, herba de sunătoare, sovârv şi patlagină, fructe de ienupăr, anason şi chimion şi conuri de hamei. În timpul crizelor cu ameţeli şi tulburări de echilibru se va lua tinctură de păducel, valeriană şi talpa gâştei (câte 15-20 picături de 3 ori pe zi).

Tratamentul extern recomandă comprese reci pe frunte şi tâmple cu infuzii sau tincturi de Gingko biloba, mentă, melisă, băi de mâini şi picioare cu infuzii de lavandă, mentă, roiniţă, pătrunjel, păducel, muşeţel şi inhalaţii cu aburi din oţet de mere amestecat cu infuzie de busuioc. Aceste tratamente vor fi urmate de un somn prelungit, într-o cameră întunecoasă, bine aerisită şi cu temperatură moderată.

În funcţie de sezon, se vor consuma cantităţi mai mari de cireşe, vişine, caise, piersici, varză, mărar, miere de albine (câte o lingură la fiecare masă). Se vor evita din alimentaţie carnea de porc, grăsimi animale, vânat, crustacee, ouă, condimente, ciocolată şi băuturi alcoolice.

În timpul migrenelor, pacientul îşi va impune o disciplină controlată a vieţii materiale şi spirituale şi îşi va menţine o gândire pozitivă.

Lipotimiile, frecvente la vârstnici

După expunere îndelungată la soare, unele persoane, îndeosebi vârstnice, pot manifesta cazuri grave de îmbolnăviri, respectiv lipotimii şi sincope.

Lipotimiile sunt leşinuri uşoare, cu o stare prelungită de letargie, fără pierderea totală a funcţiilor vitale. În situaţii limită apar sincopele, care constau din încetarea bruscă a activităţii inimii şi a respiraţiei. Pacientul este extrem de palid, fără reflexe şi reacţii la nici un stimul. După câteva minute, persoana îşi poate reveni la funcţiile vitale normale dacă se acţionează cu un prim ajutor în restabilirea respiraţiei şi a funcţiilor cardiovasculare (se face respiraţie gură la gură, se apasă uşor pe inimă, se stropeşte corpul cu apă proaspătă şi i se dă să miroase uleiuri eterice de lavandă şi mentă).

Nu fumaţi în timpul călătoriilor de vacanţă

În timpul unei deplasări cu autobuzul, automobilul, avionul, vaporul, unele persoane acuză greţuri, vărsături, transpiraţii reci, paloare şi hipersalivaţie. Pentru a evita aceste reacţii, cu 1-2 zile înainte de plecare în călătorie lungă, se vor bea ceaiuri de cimbrişor sau de valeriană (câte 3 căni pe zi), iar cu 2-3 ore înainte de pornire se va lua o mică gustare cu alimente solide şi uşor digerabile.

În autobuz sau autoturism, persoanele sensibile nu vor ocupa locurile din spatele maşinii, unde există şi miros de benzină. Plecarea va avea loc dimineaţa, după un somn de cel puţin 7 ore. Pe drum se interzic băuturile alcoolice, medicamentele tranchilizante şi, mai ales, fumatul, care reduce oxigenarea creierului, înceţoşează vederea, produce oboseală şi diminuează reflexele. Conducătorul vehiculului va lua măsuri speciale pentru a evita oboseala, stările de excitaţie, excesul de viteză sau adormitul la volan.

Evitaţi mesele copioase înainte de a urca pe munte

Alte persoane resimt răul de munte, la altitudini mari, frecvent peste 2.000 de metri, din cauza rarefierii aerului oxigenat. În funcţie de toleranţa individuală faţă de aceste condiţii ecologice, reacţiile călătorilor pe munte pot fi acute, subacute sau cronice.

Răul acut se manifestă prin ameţeli, dureri de cap, oboseală, somnolenţă, frisoane, respiraţie dificilă. Ulterior, apar tulburări de vedere şi de auz, palpitaţii, înroşirea feţei şi insomnii. Răul subacut apare la persoane neaclimatizate cu altitudini mari şi cu afecţiuni cardiace la care apar simptome mai severe şi mai persistente. Răul cronic se manifestă prin somnolenţă, cianoză şi depresie psihică la persoane care trebuie să rămână timp îndelungat la altitudini mari (meteorologi, geologi).

În ajunul ascensiunii pe munte se recomandă repaus, evitarea meselor copioase, a fumatului şi a băuturilor alcoolice. În timpul urcării vor fi evitate eforturile fizice prea mari, iar ascensiunile vor fi graduate, în trepte zilnice de 300-400 m altitudine, pentru acomodarea organismului cu diferenţele de înălţime.

Este bine ca persoanele în vârstă şi cardiacii să evite deplasările de cursă lungă şi să poarte, în mod obligatoriu, capul acoperit.

La apariţia unor simptome grave, persoana va fi deplasată la altitudini mai coborâte, fie într-un vehicul fie pe targă, eventual cu administrare de oxigen.

În călătoriile pe mare pot să apară greţuri, vărsături puternice şi prelungite care dispar după 2-3 zile. Persoanele cu rău de mare vor consuma mult ceai de măghiran şi vor fi fricţionate, pe frunte şi ceafă, cu oţet sau ulei eteric de mentă.

Fricţionaţi-vă corpul cu ceai de cimbrişor, mentă sau nuc pentru alungarea insectelor

Înţepăturile de insecte sunt inerente în plimbările făcute în aer liber, într-o localitate rurală, în apropierea unui lac sau curs de apă, inclusiv în Delta Dunării. Aici, apare pericolul atacului unor insecte (ţânţari, albine, viespi), care provoacă mâncărimi sâcâitoare de piele, locale sau generalizate, inflamaţii, uneori cu complicaţii grave, până la starea de leşin, în cazul persoanelor care prezintă reacţii de alergie la veninul inoculat de insecte.

Terapia naturistă recomandă spălarea cu apă rece şi săpun şi aplicarea de tamponări sau comprese reci cu ceaiuri, oţeturi, tincturi sau uleiuri eterice de pelin, cimbru, combrişor, busuioc, muşcată, lavandă, mentă, nuc, roiniţă, salvie, patlagină, rozmarin şi usturoi. Pe zonele afectate sunt eficiente cataplasme cu frunze proaspete şi zdrobite din aceleaşi specii de plante sau cu bitter suedez. Toate acestea au efecte decongestive, antiseptice, vulnerare şi de calmare a durerilor.

După înţepăturile de albine şi viespi, durerile sunt acute, apar umflături mari şi roşeaţă locală ce persistă minimum 24 de ore. Victima prezintă vărsături, puls accelerat, tulburări respiratorii, tremurături, comă, uneori cu evoluţii până la deces, în cazul înţepăturilor multiple.

Evitaţi insomnia

Insomnia este o tulburare a somnului care constă fie din imposibilitatea de adormire timp de câteva ore după urcarea în pat, fie din trezirea bruscă după o scurtă şi insuficientă perioadă de somn, cu menţinere în stare de veghe timp de 1-3 ore. În această situaţie, organismul nu se poate reface complet, iar starea de oboseală se amplifică de la o zi la alta, devenind greu de suportat. Se ştie că un adult are nevoie de 6-8 ore de somn pe zi, iar copiii şi vârstnicii de 8-10 ore.

Cauzele insomniei sunt foarte variate, de natură organică, psihică sau de comportament. O durere în corp, inclusiv dureri de dinţi, unele boli cardiovasculare, hipertensiune arterială, ateroscleroză cerebrală sau tumori pe creier, astm bronşic, bronşite cronice, tuse în timpul nopţii, emfizem pulmonar, crize gastro-ulceroase, intoxicaţii medicamentoase.
În perioada de menopauză, femeile au dificultăţi în privinţa somnului, deoarece hormonii sexuali au rol important în procesul de calcifiere a oaselor, în asigurarea activităţii metabolice şi în prevenirea fragilităţii oaselor, a nervozităţii şi a insomniei.

La unele persoane, insomnia este provocată de stări tensionate, gânduri privind nerealizări în activitate (serviciu, şcoală), nevroze, frică, spaime, anxietate, depresii, manii schimbarea locului de dormit. La acestea se mai adaugă consumul exagerat de mâncare la o masă copioasă de seară, cu grăsimi animale, şuncă, cărnuri fripte, mezeluri, afumături, conserve, brânzeturi fermentate, murături, maioneze, ouă, sare, câteva ceşti de cafea, alcooluri tari, băuturi cu cola şi tranchilizante.

Mâncaţi legume verzi înainte de culcare

Regimul alimentar recomandă ca seara, cu 1-2 ore înainte de culcare, să se consume multe legume verzi (salată, varză, tomate, pătrunjel, mărar), supe de fasole, lactate, suc proaspăt din tuberculi de cartof, dovleac şi fructe (caise, piersici, struguri, mere) cu efecte sedative.

Culcarea va fi la aceeaşi oră în fiecare zi (de exemplu ora 22 sau 23), întrucât culcatul la ore târzii, după miezul nopţii, provoacă o insomnie prelungită, iar dimineaţa va urma o trezire greoaie şi obositoare. Se vor asigura condiţiile unui somn profund şi odihnitor, într-o încăpere bine aerisită, pe pat moale, cu pernă, plapumă sau pături confortabile, îmbrăcăminte lejeră din fibre naturale. Patul va fi orientat cu capul spre nord sau est pentru a asigura o armonie între curenţii care străbat Pământul şi curenţii de forţă vitală din corpul uman. Ideală este poziţia pe partea dreaptă la culcare şi poziţia pe partea stângă la trezire, fiind exclusă poziţia de somn pe spate.

Înainte de culcare este benefică o plimbare de 30-60 minute în aer curat, vizionarea unui film bun sau audiţia unei casete cu muzică lentă. Urmează o cană cu lapte fierbinte în care se pun 2 linguriţe miere de albine, un biscuit şi cereale. Se mai utilizează 3 linguri de oţet de mere în apă cu puţină miere.

În timpul nopţii se vor evita zgomotele, căldura excesivă, frigul, lumina intensă şi lipsa de aer în încăpere.

Masajele cu ulei eteric de salvie şi muşeţel alungă coşmarurile

Tratamentul naturist beneficiază de efectul multor specii de plante medicinale, verificate de-a lungul timpului ca: flori de tei, lavandă, herba de roiniţă, sulfină, mentă, sovârv, talpa gâştei, capsule de mac, fructe de păducel, fenicul, măghiran şi coji de mere, rădăcini de valeriană şi conuri de hamei. Cu aceste plante, luate separat sau în amestec, se prepară tincturi sau ceaiuri, îndulcite uşor cu miere, care se beau calde, cu 30 minute înainte de culcare. În unele seri se va face o baie caldă (360C) tot cu plante sedative (lavandă, muşeţel, tei, roiniţă, mentă, cimbrişor, rozmarin, ace de pin). Aceste băi pot fi generale sau numai la picioare şi mâini. În cada de baie se toarnă 9 picături de ulei eteric pentru adulţi şi numai 3 picături pentru copii.

Dacă insomnia este cauzată de depresii psihice, se foloseşte ulei de Bergamote, iar în cazul coşmarurilor nocturne, se fac masaje la tâmple cu ulei eteric de salvie şi muşeţel.

Printr-o educare a somnului, îndepărtând toate gândurile negre şi teama unor evenimente nedorite, insomnia va putea fi înlocuită cu un somn liniştit şi reconfortant.

Articolul a fost publicat in ziarul Lumina din 03.07.2008.

Related Posts with Thumbnails

December 26, 2008   Posted in: Tratamente naturiste