Tratamentele cu plante previn crizele astmatice

Articol publicat in ziarul Lumina din 15.10.2007.

Multe persoane, indiferent de vârstă, îndeosebi copiii şi bărbaţii de peste 65 de ani, acuză o stare patologică gravă, cu inflamaţii ale căilor respiratorii şi crize spontane care determină dificultăţi în inspirarea şi evacuarea aerului din plămâni (dispnee), mai frecvent noaptea, între orele 24.00-2.00, în sezoanele reci, sfârşit de toamnă, iarnă şi început de primăvară.

Pacientul simte o apăsare violentă la nivelul pieptului, are nevoie de mai mult aer proaspăt, oxigenat şi, adesea, intră într-o stare de anxietate, cu panică la ideea morţii imediate prin asfixiere.

Ca manisfestare există mai multe tipuri de astm (bronşic, cardiac, dispeptic, profesional, alergic de natură infecţioasă etc), cel mai răspândit fiind astmul bronşic.

Boala afectează, în prezent, circa 100 milioane de persoane la nivel mondial şi peste un milion de bolnavi din România. Statisticile arată că, pe plan mondial, 7-10% din copii suferă de astm, mai frecvent în ţările dezvoltate (Statele Unite, Australia, Noua Zeelandă, Marea Britanie), fapt care duce la ideea că astmul a devenit o problemă majoră de sănătate în întreaga lume. Un bolnav celebru a fost premierul englez Winston Churchill.

Numărul copiilor din România afectaţi de astm bronşic este de 300.000 – 400.000. Din 20 copii de vârstă şcolară, unul este bolnav de astm. Aceştia nu mai pot practica exerciţii fizice, nu pot face sport şi sunt afectaţi din punct de vedere psihic.

Accesele reversibile de sufocare, cu senzaţia lipsei de aer, pe o durată de la câteva minute până la câteva ore, sunt cauzate de o îngustre treptată a bronhiilor şi bronhiolelor, având ca efect declanşarea unei tuse cu expectoraţie, hipersecreţie, edeme şi spasme ale musculaturii netede din bronhiole. Inspiraţia este lentă şi dificilă, chiar dacă se face cu gura deschisă, iar expiraţia este mai greoaie, prelungită şi şuierătoare.

Crizele astmatice se pot repeta de câteva ori pe zi, după care urmează o perioadă de calm relativ, cu respiraţie aproape normală, adesea înşelătoare. Pot interveni şi stări permanente de tuse, cu expectoraţie şi dispnee. Când crizele de sufocare se prelungesc sau se repetă la intervale scurte, apar transpiraţii reci, cianoză din lipsă de aer, tahicardie, anxietate şi chiar deces, prin insuficienţă respiratorie sau cardiacă.

Frigul şi ceaţa pot declanşa crize de astm

Principalii factori declanşatori ai astmului bronşic sunt: condiţiile agresive de climă (frig, ceaţă, vânt), unii agenţi alergici (polenul de crin şi zambile, praful de casă, mucegaiuri, fulgi, pene, peri de animale, insecte, fibre de bumbac şi lână, pulberi etc). Un studiu efectuat în Spania de Jean-Paul Zock arată că 20% din cazurile de astm sunt provocate din produsele de curăţat casa (sprayuri de covoare şi geamuri, odorizante de mobilă) care măresc riscul de îmbolnăvire la 70%.

Nu sunt de neglijat gazele de eşapament, pesticidele, detergenţii, parfumurile, substanţele chimice înecăcioase, fumul de ţigară şi unele medicamente de sinteză chimică, inclusiv peniciline, care pot duce la un atac astmatic violent.

Acarienii, inamicii principali ai astmaticilor

În ultimul timp s-a stabilit că cei mai periculoşi declanşatori ai astmului sunt acarienii, rude microscopice ale păianjenilor, care se găsesc în praful din casă şi se hrănesc cu resturile minuscule de epidermă umană. Asemenea acarieni există, în număr de milioane, chiar şi în cele mai curate locuinţe, fiind localizaţi în covoare, saltele, perne şi pilote.

La aceşti factori declanşatori se mai adaugă eforturile fizice la alergări, ascensiuni şi sporturi de performanţă, stresurile psihice şi nervoase, certuri, emoţii puternice, oboseală, precum şi infecţiile cronice ca urmare a pătrunderii, în căile respiratorii superioare (sinusuri nazale) şi în plămâni, a unor bacterii, virusuri şi mucegaiuri care întreţin inflamaţiile bronşice. Un rol important îl au şi unele afecţiuni maladive (polipi, rinită alergică, sinuzită, amigdalită, infecţii dentare şi paraziţi intestinali). Se vor lua în consideraţie şi factorii ereditari, ştiind că persoanele care au rude bolnave de astm sunt mai predispuse la îmbolnăvire.

Tratamentele fitoterapeutice

Se fac atât pentru crizele spontane, cât şi pentru vindecări de fond. Sunt eficiente plantele medicinale cu proprietăţi antiseptice, expectorante, antialergice, vasodilatatoare şi sedative la nivelul musculaturii bronhiilor. Aceste tratamente vor asigura creşterea rezistenţei organismului, suprimarea crizelor astmatice prin dilatarea bronhiilor, fluidificarea secreţiilor cu expectoraţie şi vasodilataţia coronariană, care scade presiunea sângelui şi creează un echilibru în organism.

În funcţie de conţinutul în principii active şi de efectele exercitate, au mare eficienţă multe infuzii sau decocturi din specii de plante, luate separat, pentru a tatona toleranţa individuală.

Pentru uz intern se prepară separat:

- Infuzii din flori (de muşeţel, soc, lumânărică, petale de trandafir sau de mac roşu, coada şoricelului, gălbenele, lavandă), frunze (de podbal, patlagină), muguri (de mesteacăn, plop negru şi alun), herba (de cimbrişor, busuioc, rozmarin, isop, ventrilică, schinduf, unguraş, talpa gâştei, sovârv, ciuboţica-cucului, trei-fraţi-pătaţi, scai-vânăt) şi fructe (de anason şi fenicul) din care se beau câte 2-3 căni pe zi pentru acţiuni antiseptice, antitusive, antispastice, antibiotice, antiinflamatoare şi calmante.

- Decoct din rădăcini (de angelică, valeriană, iarbă mare) din 3-4 linguri care se fierb în 250 ml apă şi se beau câte 3-4 linguri pe zi.

- Decoct din fructe de fenicul (2 linguri fierte în 250 ml lapte) cu efecte antibronşitice, expectorante şi antiseptice.

- Decoct din usturoi (25 g fierte în 200 ml apă timp de 15 minute) din care se bea o cană pe zi.

- Decoct din seminţe de in (125 g fierte în 400 ml apă); se adaugă zeama de la 3 lămâi ^ 400 g miere, se lasă la macerat 2-3 zile şi se consumă câte o linguriţă înainte de mese.

- Macerat în alcool 400 din nalbă mare, săpunariţă, cimbrişor, cimbru, podbal, talpa-gâştei, unguraş şi usturoi (se consumă câte 20-50 picături de 3 ori pe zi, între mese, timp de 2 luni pe trimestru).

- Tinctură din rădăcină de valeriană sau angelică (20 g în 100 ml alcool 400, macerat 8 zile, din care se iau 10-20 picături de 2-3 ori pe zi).

- Vin de sunătoare, hamei şi hrean ras (30 g amestec macerat în 1 litru vin alb timp de 10 zile) şi se beau 3 linguri pe zi.

- Sirop din frunze de nuc şi bulbi de ceapă roşie.

Cercetările au dovedit eficacitatea multor combinaţii de plante din care să nu lipsească speciile prezentate mai sus, alături de păducel, nalbă, salvie, săpunariţă, plămânărică, lichen de stejar, roiniţă, ienupăr, mentă, sulfină şi măselariţă.

Reţeta autorului: frunze (de podbal, patlagină, salvie), flori (de coada- şoricelului, păducel), herba (de isop, cimbrişor, talpa-gâştei) şi fructe (de fenicul şi in). Se prepară un decoct (o lingură la 250 ml apă, se fierbe 2-3 minute, se infuzează acoperit 10 minute şi se beau 2-3 ceaiuri pe zi într-o cură de durată).

Inhalaţii şi comprese pentru uz extern

- Inhalaţie, înainte de culcare, cu infuzie de muşeţel (2 linguri flori la 250 ml apă), cu amestec din flori de tei şi coada- şoricelului şi seminţe de mărar sau cu uleiuri eterice de isop, salvie, brad, pin, molid (5 picături turnate în 250 ml apă clocotită);

- Fumigaţii cu frunze de ciumăfaie (Datura stramonium) care se ard pe o tablă curată deasupra unui reşou;

- Comprese cu oţet şi apă fierbinte aplicate seara la culcare;

- Cataplasme calde pe piept cu făină de muştar sau de in şi pe spate cu terci din ridichi negre rase, plămânărică, patlagină, coada calului, gălbenele, nalbă şi tătăneasă (aplicate seara înainte de culcare);

- Cataplasme cu frunze proaspete de varză, aplicate pe piept sau pe spate, în 3-4 straturi, care se lasă minim 4 ore, seara sau noaptea;

- Băi calde de mâini (dimineaţa) şi de picioare (seara), câte 15-20 minute, timp de 8 zile consecutiv, folosind decoct de muştar (5 minute) sau extract de cimbru, rotungioară, pătrunjel, lavandă, usturoi şi petale de mac roşu. După băi se fac masaje pe piept cu ulei de ricin, ulei de terebentină sau unguente de gălbenele, tătăneasă şi răşină de conifere.

Indicaţii pentru apiterapie

- Mielită din miere de albine, hrean ras şi zeamă de lămâie din care se ia câte o linguriţă de 2-3 ori pe zi, urmată la 15 minute de un ceai din fructe de fenicul;

- Mielită din muguri de conifere, rădăcini de tătăneasă şi iarbă mare (proaspătă şi dată pe răzătoare), macerată, în cantităţi egale, cu miere de albine şi consumată, câte o linguriţă de 3 ori pe zi, cu 10 minute înainte de mese;

- Miere de albine din flori de câmp, de munte sau de tei, folosită sub formă de inhalaţii timp de 10 minute seara la culcare, având efecte expectorante, antiinflamatoare, antimicrobiene şi calmante;

- Sirop expectorant din miere de albine din care se consumă câte 3-4 linguri pe zi la adulţi şi 3 linguriţe la copii;

- Sirop de propolis (300 g) din care se iau 3 linguri pe zi, cu o oră înainte de mese;

- Lăptişor de matcă (50-100 mg pe zi), ţinut sub limbă, într-o cură de 20-30 zile consecutiv;

- Aerosoli cu soluţie alcoolică de propolis 15%, diluată cu apă (1:1), repetate de două ori pe zi, câte 5 minute, urmate de 20-30 minute odihnă, într-o cură de 15-30 şedinţe.

Regimul alimentar

Va consta dintr-un supliment de crudităţi, legume proaspete bogate în vitamine, acizi organici şi săruri minerale (morcov, ţelină, spanac, hrean ras, salată, pătrunjel, varză albă şi roşie, cimbru, ceapă fiartă în lapte, usturoi, ridichi albe, roşii şi negre). Este foarte util sucul de legume (300 g morcov ^ 150 g ţelină ^ 150 g ridichi ^ 150 g hrean ^ 1 lămâie) din care se consumă câte 20-50 g pe zi. Nu trebuie neglijată ridichea (în deosebi neagră), bogată în vitamine (A, B, C, P) şi în săruri minerale (K, I, Mg, S), cu proprietăţi depurative, antitoxice, energizante şi stimulatoare ale activităţii vezicii biliare, a stomacului şi intestinelor. Zilnic se vor consuma 50-100 g ridichi proaspete, tăiate în felii sau rase, macerate timp de 24 ore în zahăr sau miere de albine; din siropul rezultat se iau câte 4-6 linguri pe zi până la vindecarea astmului bronşic, a bronşitei şi tusei.

Se mai recomandă lapte acru, iaurt, brânză albă, cartofi, pâine integrală, grâu încolţit, fructe proaspete (mere, struguri, afine), cură cu boabe de ienupăr sau aloe. În perioadele de crize se indică a se lua, zilnic, câte 3 linguri cu ulei de măsline sau de porumb.

Între mese se vor bea ceaiuri de muşeţel, podbal sau coada-calului. Se evită carnea de vită şi porc, albuşul de ou, conserve de carne sau peşte, crustacee, căpşuni, ciocolată, aditivi alimentari (conservanţi, aromatizanţi, modificatori de gust etc).

Băi calde şi masaje în lungul coloanei vertebrale

În mod curent, astmul bronşic se tratează cu corticosteroizi şi antileucotriene de tip Montelucast sodium (Singulair), ambele cu costuri foarte ridicate.

În tratamentul naturist se recomandă ca bolnavul să locuiască într-o încăpere bine aeristă şi încălzită, cu aerul umidificat prin întinderea, pe calorifer sau scaune, a două prosoape umezite cu apă.

Bolnavii vor face zilnic o cură de aer, cu plimbări lente, evitând zonele poluate atmosferic. Dimineaţa şi seara vor face exerciţii de respiraţie controlată, timp de 3-5 minute. Pentru a mări rezistenţa organismului, în cursul zilei se vor face băi de soare, exerciţii fizice şi sporturi mai uşoare (volei, înot, baschet). La nevoie se va ţine la nas o batistă impregnată cu esenţă de lavandă. Seara la culcare sunt indicate băi calde (390C timp de 10-15 minute), generale sau de mâini şi picioare. De asemenea, sunt eficiente compresele calde cu apă şi oţet, ţinute timp de 30 minute pe piept, urmate de masaje în lungul coloanei vertebrale, începând de la ceafă până în zona lombară.

Renunţaţi definitiv la fumat!

Bolnavul va abandona definitiv fumatul şi va evita contactul cu fumul de ţigară. În schimb, este acceptabilă inhalarea fumului de ţigări antiastmatice, preparate din următoarele plante: flori de sulfină şi lavandă, frunze de salvie, podbal, mătrăgună şi ciumăfaie, cu adaos de azotat de potasiu. Acest amestec conţine, în principal, atropină, scopolamină şi uleiuri eterice care excită centrii respiratorii, măresc capacitatea de ventilaţie pulmonară şi suprimă spasmele bronşice.

Pentru a elimina factorii favorizanţi ai astmului bronşic agravat, se vor îndepărta din locuinţă covoarele, pernele de puf şi animalele de casă (pisici, câini). Se poate efectua chiar un schimb de locuinţă, a locului de muncă sau chiar a localităţilor situate într-o zonă intens poluată atmosferic, cu pulberi sau gaze toxice.

Tratamentele balneoclimaterice

Sunt recomandate staţiunile situate la altitudini sub 1.000 m, unde se vor face inhalaţii cu apele minerale de la Slănic-Moldova, Vatra Dornei şi apele sulfuroase, slab mineralizate, de la Olăneşti, Călimăneşti şi Govora. Eficientă este şi cura salină de la Praid, Tg. Ocna şi Slănic-Moldova, precum şi cura de odihnă de la Predeal, Poiana-Braşov, Păltiniş, Lacul Sărat, Semenic, Eforie, Mangalia şi Neptun. Tratamentele se completează cu radioterapie, electroterapie şi magnetodiaflux.

Related Posts with Thumbnails

December 30, 2008  Tags: , ,   Posted in: Tratamente naturiste