Leacuri din plante pentru fracturi şi entorse

Medicina naturistă recomandă pentru tratamentul entorselor, fracturilor şi hematoamelor utilizarea plantelor cu acţiuni hemostatice, astringente, calmante, cicatrizante şi antiseptice.

Regimul alimentar rămâne, în general, nemodificat, întrucât afecţiunea apare accidental şi are o evoluţie într-un interval relativ scurt. Unele legume şi fructe se aplică în tratamente externe, care pot grăbi procesul de refacere şi vindecare a epidermei lezate.

Fracturile sunt rupturi de oase, la mâini, picioare şi bazin, mai frecvente la femei în vârstă şi supraponderale, care au trecut de perioada menopauzei şi înregistrează simptomele caracteristice de osteoporoză, în diferite grade, cu subţieri de cartilaje prin consum rapid de calciu.

Afecţiunea este posibilă la orice vârstă, începând de la copilărie până la adânci bătrâneţe, fiind cauzată de traumatisme locale în urma unor căzături sau lovituri dure. Ruptura osului poate fi completă, incompletă sau doar o simplă fisură.

Tratamente fitoterapeutice pentru fracturi

Sunt predominant externe, prin aplicări locale, în zona fracturii, a unor cataplasme, comprese, macerate, băi şi alifii cu diferite plante care au proprietăţi antiinflamatoare, emoliente, cicatrizante şi de refacere a cartilajelor:

- comprese cu decoct de tătăneasă: două linguriţe de rădăcină mărunţită la 1 litru apă, se fierb 20-30 minute, se strecoară şi se aplică în zona fracturată;

- comprese cu infuzie din rizomi de pir (o lingură la 200 ml apă clocotită;

- comprese reci cu decoct din coji de nucă (40 g la 1 litru apă, se fierbe 20 minute şi se strecoară);

- cataplasmă cu terci de tătăneasă şi fructe de castan sălbatic;

- macerat timp de 7 zile într-un litru de oţet diluat (80%) cu 20 g sare şi 200 g amestec de plante format din: rădăcini de tătăneasă, frunze proaspete de varză albă, tuberculi raşi de cartofi, herba proaspătă de coada calului, coada şoricelului, sânziene şi sulfină, ardei iute zdrobit; se aplică sub formă de cataplasmă locală;

- macerat în petrol din frunze de leandru (20%), cu care se masează zona fracturată, după înlăturarea ghipsului;

- macerat din rădăcini de tătăneasă (20 g în 100 ml alcool 700), folosit după 14 zile, la masarea zonei afectate;

- macerat timp de 3 zile în 200 ml alcool, concentrat cu 200 g amestec din: rădăcini de tătăneasă, brusture şi angelică, frunze proaspete de pelin, muguri de brad, fructe de castan sălbatic, coji uscate de nuci şi seminţe de muştar alb. După macerare se adaugă ulei de floarea soarelui, iar după 24 ore se strecoară şi se masează zona fracturată;

- băi de mâini sau picioare fracturate şi inflamate cu macerat la rece din frunze proaspete sau uscate de tătăneasă (500 g lăsate peste noapte în 5 litri apă rece); a doua zi se fierbe şi se îmbăiază zona fracturată;

- masaje cu uleiuri eterice aromate (25 picături în 50 ml ulei de floarea soarelui);

- masaje cu unguente de tătăneasă, răşină şi vinariţă cu efecte antiinflamatoare.

Aceste proceduri contribuie la refacerea cartilajelor, formarea calusului osos şi sinteza de colagen aflat în ţesutul osos normal.

În uz intern, este indicat un consum ridicat de ceapă, cu rol în creşterea masei osoase, întărirea oaselor şi prevenirea fracturilor cauzate de osteoporoză.

Tratamentul contuziilor

Contuziile sunt leziuni, accidentale sau provocate, ale ţesuturilor sau organelor profunde, presate prin căzături sau loviri cu un corp dur şi netăios. Nu se produc rupturi de tegumente externe, dar se manifestă prin umflături, dureri acute şi învineţirea pielii (echimoze) sau apariţia unei tumefieri bine delimitate care conţine lichide seroase sau cheaguri de sânge.

Tratamentele fitoterapeutice se execută cât mai repede, posibil folosind produse vegetale cu proprietăţi decongestive, antiinflamatoare şi sedative, care amorţesc zona lezată şi produc o vasoconstricţie locală, oprind eventualele hemoragii interne.

Cea mai eficace s-a dovedit tinctura din flori de arnică (20 g flori macerate timp de 10 zile în 100 ml alcool concentrat) care se aplică sub formă de comprese reci, ţinute pe contuziile fără plagă timp de 15-20 de minute, în funcţie de gravitatea loviturii; la 10 ml tinctură se adaugă 100 ml apă de plumb. Florile de arnică au numeroase principii active, printre care arnifolina, cu acţiune antiseptică, antiinflamatoare şi de stimulare a formării ţesuturilor de granulaţie.

Efecte similare au:

- compresele reci, aplicate local, cu flori de coada şoricelului (infuzie concentrată cu 2 linguri la 200 ml apă clocotită), cu efecte calmante, antiseptice şi dezinfectante;

- cataplasme şi băi locale cu flori de soc (infuzie din 35-40 g la un litru apă clocotită şi infuzare 15-20 minute), cu efecte antiinflamatoare şi calmante a durerilor;

- herba de sulfină (infuzie din 2 linguri amestec la 200 ml apă clocotită;

- herba de coada calului (decoct din 2 linguriţe la 200 ml apă);

- herba de talpa gâştei (decoct din 2 linguriţe la 200 ml apă), aplicat local cu un pansament sterilizat, având proprietăţi antiinflamatoare şi de cicatrizare a rănilor;

- rădăcini de tătăneasă (decoct din 4-5 linguri la 250 ml apă, cu fierbere 15-20 minute într-un vas acoperit), pentru efecte decongestive în inflamaţii şi vânătăi;

- frunze proaspete de brusture (decoct din 10-15 g la 1 litru apă sărată, cu fierbere 5 minute);

- rizom fiert de Pecetea lui Solomon, aplicat pe o durată de 10-15 zile consecutiv;

- badijonări locale cu un amestec de tincturi: tinctură de tătăneasă (20 g rădăcini măcinate şi macerate în 100 ml alcool 800, 30 ml tinctură de gălbenele (20 g flori macerate în 100 ml alcool 800,10 ml tinctură de arnică (10 g flori macerate în 100 ml alcool 900, 30 ml tinctură de propolis (30-33% în alcool concentrat. Amestecul se diluează cu apă fiartă şi răcită şi se aplică, cu tampon de vată, la intervale de 2-3 ore;

- comprese cu tinctură preparată din 50 g flori de arnică, 15 g flori de balsamină, 10 g flori de sunătoare, 10 g scorţişoară şi 10 g cuişoare la 1 litru alcool concentrat; se lasă la macerat 10 zile, se strecoară şi se aplică pe contuzie, după diluare cu apă în părţi egale;

- masaj pe vânătăi cu ulei de arnică, uleiuri esenţiale de lavandă, muşeţel sau năpraznic (câte 5-6 picături în 100 ml apă rece);

- ungerea zonelor afectate cu alifie de cătină, gălbenele, rizomi de scipeţi şi rădăcină rasă de untul pământului.

Aplicări locale şi comprese

Rezultate bune se obţin după aplicarea locală a frunzelor proaspete de varză albă, spălate şi strivite pe o suprafaţă plană cu o sticlă pentru ruperea nervurilor; după o încălzire uşoară, se aşază în 2-3 straturi pe locul dureros, fixându-se cu un bandaj, operaţie care se repetă de 2 ori pe zi.

În mod similar se pot folosi frunze strivite de pătrunjel şi ţelină (amestecate cu untdelemn şi puţină sare), frunze strivite de asmăţui, patlagină, podbal, turiţă mare, ceapă zdrobită cu sare şi rachiu, rădăcini de gulie, cartofi raşi, partea inferioară a unei coji de banană şi pastă din făină, amestecată cu apă şi aplicată direct pe contuzie.

Pentru calmarea durerilor, se aplică comprese cu apă rece (amestecată cu oţet şi sare), oţet aromat cu petale de trandafir, tinctură de iod şi apa de plumb (cu acetat şi oxid de plumb). Un procedeu rapid constă în aşezarea pe contuzie a unui obiect metalic rece.

Verificată în practică a fost şi apa sedativă, obţinută dintr-un amestec de 60 g amoniac, 60 g sare marină, 10 ml alcool camforat şi 1 litru apă, folosită în comprese locale.

Entorsele produc dureri puternice

Entorsele sunt întinderi sau rupturi ale ligamentelor la nivelul încheieturilor de la glezne, genunchi, mâini şi umăr, în urma unor mişcări forţate, necontrolate mental. Articulaţiile se umflă rapid, produc dureri puternice, iar după 2-3 zile, apar vânătăi, care se vor vindeca în 3-4 săptămâni. La solicitări şi mai puternice, pot să apară luxaţii, deplasări de oase şi chiar torsiuni sau rupturi ale muşchilor, tendoanelor şi ligamentelor.

Tratamente cu plante

La entorsele simple se fac frecţii uşoare şi apăsări pe zona cu întinderi de ligamente, pentru micşorarea umflăturilor. Dacă entorsa a devenit cronică, se face imobilizarea articulaţiilor cu atele din lemn sau cu un aparat gipsat.

Sunt utile masajele zilnice cu apă rece şi sărată, apă cu oţet sau spirt de camfor şi mişcări repetate de îndoire şi întindere. La o entorsă a gleznei, pacientul va sta în pat, cu piciorul mai ridicat, eventual, pe o pernă.

Masajele entorselor cu întinderi sau rupturi musculare se fac de 2-3 ori pe zi, cu:

- tincturi din flori de arnică, flori de gălbenele, rădăcini de tătăneasă, rădăcini de rodul pământului, ardei iute, seminţe de muştar şi bitter suedez;

- comprese din rădăcini de tătăneasă şi frunze de podbal;

- cataplasme din rădăcini şi frunze de brusture, herbă de turiţă mare, muguri de plop negru şi conifere, arnică cu lapte, macerate timp de 7 zile în tinctură de lavandă (100 g flori în 100 ml alcool), terci din rădăcini proaspete de tătăneasă, terci din cartofi raşi, foi de varză, frunze de mentă şi argilă;

- uleiuri din flori de sunătoare, herbă de cimbrişor şi bulbi zdrobiţi de usturoi;

- unguente din gălbenele, arnică şi tătăneasă;

- pulbere din frunze uscate şi mărunţite de urzică.

Imediat după producerea entorselor grave se aplică comprese cu apă de plumb, preparat din 16 g extract de plumb, 64 ml alcool 800 şi 960 ml apă distilată. O altă reţetă se prepară dintr-o lingură cu miere de albine, o lingură cu sare şi un albuş de ou care se bat bine şi se aplică pe entorsă, după care se bandajează.

O cremă folosită la masaje în inflamaţii produse după entorse şi luxaţii, se prepară din ulei de mentă, glicerină, alcool etilic şi apă, cu adaos de piroxicam 3% (un antiinflamator şi antibiotic puternic).

Hematomul poate duce la infecţii grave

Hematomul este urmarea unei lovituri mai puternice sau strivire a ţesuturilor, după o cădere pe substrat dur (asfalt). Se manifestă printr-o umflătură cu pată roşie-vineţie pe piele, cu evoluţie spre albastru-violaceu şi apoi galben-mat. Apariţia hematomului este cauzată de impregnarea sângelui în ţesutul lovit, în urma ruperii unor capilare sanguine, mai frecvent la bolnavii cu tulburări în coagularea sângelui. De cele mai multe ori, hematomul se resoarbe treptat, dar sunt şi cazuri de infectare, dând naştere unor abcese sau flegmoane.

Cele mai periculoase sunt căzăturile cu loviri la cap, care pot afecta celulele nervoase, până la comoţie cerebrală. Acestea se manifestă, cu întârziere, prin nervozitate, dureri de cap, pierderea memoriei, însoţită cu demenţă, pierderea echilibrului şi schimbări bruşte de personalitate. După aceste traumatisme craniene grave nu sunt indicate tratamente cu medicamente antiinflamatoare pe bază de corticosteroizi.

Tratamente recomandate

Tratamentul naturist începe cu ţinerea zonei lovite sub un jet de apă rece sau prin aplicarea unei comprese reci cu apă alcoolizată sau cu pungă de gheaţă, ţinută timp de maximum 20 de minute. Pe zona strivită prin lovitură se pun:

- comprese cu infuzie din flori de gălbenele (două linguri la 250 ml apă clocotită) sau cu decoct din frunze de iederă (două linguri în 250 ml apă rece care se fierbe timp de 30 de minute);

- comprese cu macerat din castane sălbatice, decojite şi măcinate care se macerează în petrol timp de 20 de zile;

- cataplasme cu decoct din rădăcini mărunţite de tătăneasă (fierte timp de 10 minute) sau seminţe de in pisate şi amestecate cu glicerină;

- tinctură din 20 g flori de arnică în 100 ml alcool rafinat de 40%, cu macerare timp de 10-14 zile, într-un loc călduros; după ce se strecoară, se diluează cu 100 ml apă de plumb şi se masează locul lovit de mai multe ori pe zi;

- tinctură din 20 g flori proaspete de gălbenele sau rădăcini uscate şi mărunţite de tătăneasă care se macerează într-o sticlă cu alcool rafinat de 70% timp de 10-14 zile, având efecte de stimulare a circulaţiei sângelui la nivelul ţesuturilor, grăbind cicatrizarea;

- ulei din flori de sunătoare, proaspăt culese şi tocate mărunt; se introduc într-o sticlă închisă la culoare, se adaugă ulei de floarea soarelui până depăşeşte nivelul florilor şi se lasă la macerat timp de 3 săptămâni, într-un loc călduros. Cu acest ulei de culoare roşietică se masează hematomul de 2-3 ori pe zi;

- tinctură de bitter suedez, cu care se umezeşte puţină vată şi se ţine pe hematom;

- unguent din flori de gălbenele sau arnică în unt proaspăt sau untură, pentru masaj local;

- pernă medicinală umplută cu amestec de plante (flori de arnică şi muşeţel, frunze de salvie, herbă de unguraş, creţişoară şi cimbrişor), luate în părţi egale, care se fierb timp de 15 minute, se pun într-un săculeţ de pânză şi se aplică pe zona afectată.

În vindecarea hematoamelor au efecte bune foile proaspete de varză albă, strivite, cartofi raşi şi amestecaţi cu puţin lapte, argilă rece şi nămol mineral, toate acoperite cu un bandaj, peste locul lovit. Sunt indicate şi împachetările cu brânză de vaci.

* Constantin I. Milică este profesor universitar la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) din Iaşi. Este specializat în fitoterapie şi tratează anual sute de persoane din toate colţurile ţării, prescriind pentru orice boală preparate complexe din plante pe care cel mai adesea le ignorăm. A salvat oameni cărora nu li se mai dădeau şanse de supravieţuire, preparatele fiind realizate în laborator, după metode ştiinţifice şi după atenta analiză a fiecărei afecţiuni în parte. 

Articolul a fost publicat in Ziarul Lumina din 09.03.2008.

Related Posts with Thumbnails

February 3, 2009  Tags: ,   Posted in: Tratamente naturiste