Tratamente din plante, pentru artrozele mâinilor şi picioarelor

Articol publicat in ziarul Lumina din 19.05.2008.

Artroza este o afecţiune frecventă la populaţia din jumătatea nordică a ţării, locuitori din depresiunile Carpaţilor Orientali, Meridionali şi Apuseni, precum şi de pe văile apelor reci de munte, cum ar fi Bistriţa, Dornele, Moldova, Trotuşul, izvoarele Oltului şi ale Mureşului, Someşul, Vişăul, Sălăuţa şi Crişurile, unde locuitorii din mediul sătesc, mai ales femeile, folosesc apa rece a râului la toate lucrările casnice. Artrozele sunt forme de reumatism cronic degenerativ, care constau dintr-o uzură progresivă la nivelul încheieturilor, cu inflamarea şi degradarea cartilajelor articulare şi a capetelor îngroşate ale oaselor.

Aceste afecţiuni sunt mai frecvente la vârste de peste 50-60 de ani, paralel cu îmbătrânirea generală a ţesuturilor, îndeosebi la femei cu exces ponderal şi la persoane cu traumatisme locale, după eforturi fizice exagerate, mai ales la schimbarea vremii sau la primii paşi de dimineaţă. Bolnavul are dureri articulare mari, mai frecvent la oasele de la picioare, şolduri şi coloana vertebrală care suportă întreaga greutate a corpului. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a inventariat circa 150 de afecţiuni ale aparatului osos şi locomotor, cu diferite localizări în organism.

Coxartroza este localizată la articulaţiile şoldului, unde apare, mai des, după vârsta de 40-50 de ani, din cauza obezităţii, a tulburărilor endocrine, a menopauzei şi a traumatismelor locale. Durerea este simţită în regiunea fesieră, în timpul mersului şi la statul în poziţie verticală, şi dispare la repausul în pat. Sunt posibile contracţii musculare, şchiopătare, scurtarea inegală a picioarelor, mers greoi şi anchilozarea oaselor, uneori, cu infirmitate gravă.

Gonartroza apare la articulaţiile genunchilor şi gleznelor, mai frecvent la femei, ca urmare a menopauzei, obezităţii, diabetului, gutei şi traumatismelor locale (loviri, căzături). La glezne, durerile survin în timpul mersului şi la mişcări de flexie, extensie şi rotaţie a piciorului. Genunchii îşi măresc volumul prin hipertrofia epifizei femurale şi tibiale, durerile devin persistente, ca urmare a agravării prin dislocaţii articulare şi prin deformări. Bolnavul are senzaţia că în genunchi există cioburi care îi scrijelesc oasele, muşchii şi tendoanele.

Spondiloza se instalează la articulaţiile coloanei vertebrale (cervicoartroză, dorsartroză, lomboartroză, disartroză). Este declanşată de poziţia greşită a corpului şi după ridicarea unor greutăţi mari, mai ales din poziţii de aplecare sau extensie forţată. Apar leziuni intervertebrale ce pot evolua spre ciocuri osoase (osteofite), plasate pe vertebre. Boala poate să apară între 20-30 de ani, cu incidenţă mărită după 50 de ani.

Artrozele se pot instala şi în alte părţi ale corpului şi anume la umeri, coaste şi, mai ales, la degetele mâinilor şi picioarelor.

Osteoporoza, o consecinţă a artrozelor grave

La un sistem osos sănătos, extremităţile care vin în contact între ele realizează un mulaj articular perfect, prin stratul de cartilagii protectoare. Când apar artrozele, substanţele care intră în componenţa cartilajelor se degradează treptat, ducând la osteoporoză, cu forme patologice foarte diversificate, mai frecvente la femeile trecute de menopauză.

Unele analize arată că bolnavii de artroze acumulează, în ţesuturi, cantităţi mai mari de acid uric, care cristalizează sub formă de uraţi de calciu, în timpul expunerii la frig şi la umezeală, provocând dureri articulare şi musculare acute. Aceasta este explicaţia că durerile sunt mai frecvente la schimbarea vremii şi în anotimpurile reci şi umede, mai întâi la picioare, mâini şi coloană, care ar avea rolul de „meteorolog individual“.

Durerile se simt atât în stare de repaus la pat cât, mai ales, la primele deplasări de dimineaţă. Treptat, se instalează anchilozarea oaselor şi se formează osteofite, acele excrescenţe osoase numite, popular, ciocuri, foarte dureroase la apăsare. În stadii avansate, ciocurile pot provoca infirmităţi grave, mai ales cele localizate în călcâie.

Nu în puţine cazuri, apare şi anchilozarea membrelor şi deformarea degetelor de la mâini şi de la picioare, începând cu degetul mare şi mijlociu. Acestea devin strâmbe şi rigide, eventual încălecate, din cauza unor degenerări ale tendoanelor şi ale muşchilor.

Tratamentele naturiste

Pentru uz intern, se recomandă a se consuma ceaiuri fierbinţi, cu infuzii sau decocturi din plante medicinale, cu proprietăţi antiinflamatoare şi activatoare a circulaţiei sanguine. Plantele folosite în ceaiuri pot fi separate sau în amestecuri:

- frunze de salvie (cele mai eficiente), afin, mesteacăn, frasin, urzică, nuc, pelin, mentă, măghiran, rozmarin, ceapă, coacăz negru;

- flori de soc, arnică, lavandă, trifoi roşu, tei, muşeţel;

- herba de creţişoară, cimbrişor, coada-calului, sunătoare, păpădie, tarhon;

- muguri de pin şi de plop negru;

- mătase de porumb;

- fructe de ienupăr şi măceş;

- rădăcini de tătăneasă, lemn-dulce, osul iepurelui, pătrunjel, leuştean, ţelină, angelică, ghinţură;

- scoarţă de salcie.

Reţeta autorului pentru uz intern:

- salvie, nuc, pelin, (frunze), coada-calului, urzică (herbă), soc, sunătoare (flori), tătăneasă, ţelină (rădăcini).

Remediile pentru uz extern

La gonartroză şi în dureri de umeri, de coate şi de pumn, se recomandă comprese calde şi cataplasme pe încheieturile dureroase, cu efecte antiinflamatoare şi de activare a circulaţiei sângelui. Cel mai frecvent este uzitată făina de muştar negru (umezită cu apă fierbinte şi pusă, într-un săculeţ de pânză, pe locul dureros). Efecte bune au şi frunzele zdrobite de brânca-ursului, felii de ceapă, usturoi şi praz, flori de fân cosit, muşeţel şi gălbenele, paie tocate de ovăz, hrean ras (amestecat cu făină integrală), terci de cartofi, muguri de plop şi herbă de pedicuţă.

Extractele de castan sălbatic şi cele de coada-calului conţin cantităţi mari de siliciu, un oligoelement important pentru funcţionarea articulaţiilor.

În cazuri mai grave se fac împachetări cu foi de varză crudă sau fiartă, urmate de împachetări cu parafină sau nămol de turbă din zona Vatra Dornei şi Poiana Stampei.

Combateţi hidartroza cu tinctură de castane!

Dacă s-a acumulat lichid la genunchi (hidartroză), este indicat masajul cu alifie de răşină, gălbenele, tătăneasă, sânziene şi bitter suedez precum şi comprese cu tinctură de castane, rodul-pământului, ardei iute, foi de dafin şi flori de leandru.

La durerile de şolduri şi de coloană, se recomandă băi călduţe (37oC), generale sau de şezut, cu plante care au proprietăţi antiinflamatoare, băi cu făină de muştar negru, cetină de conifere, flori de gălbenele, lavandă şi muşeţel, frunze de mentă, mesteacăn, frasin, nuc, rozmarin, salvie, sovârv, urzică, fân uscat, fructe de ienupăr şi castan, rădăcini de tătăneasă, scoarţă de salcie sau de stejar. Se stă în baie 20 minute, cu tot corpul acoperit, până la umeri. Sunt indicate şi băile cu sare de Bazna sau de Bălţăteşti, cu mişcări permanente ale mâinilor şi picioarelor în apă.

Regimul alimentar

Pentru prevenirea şi combaterea artrozelor, alimentaţia se diferenţiază pe vârste, începând din copilărie şi până la adânci bătrâneţe. În copilărie, este necesară o suplimentare cu nutrienţi care conţin calciu, fluor, seleniu şi vitamine (D, E, C, B). Aceste componente vor fi asigurate pe cale naturală, prin alimente bogate în proteine, săruri minerale şi vitamine (lapte, ouă, carne de vită şi pasăre, zarzavaturi şi fructe). Cu siguranţă că orice dezechilibru din copilărie ar putea avea repercusiuni pentru tot restul vieţii.

O mare atenţie se va acorda produselor lactate (zilnic, 500 ml lapte dulce, iaurt sau brânzeturi), bogate în calciu, pentru prevenirea osteoporozei şi refacerea oaselor afectate. De asemenea, se vor consuma produse apicole, gemuri de fructe (în special din măceşe), drojdie de bere (2-3 linguri pe zi), zeamă de lămâie, ulei presat la rece, surse de vitamine naturale (D, B, C, A, K) şi surse de săruri minerale (Ca, Fe, Mg, Se, F).

Sunt indicate fructele zemoase şi ceaiurile fierbinţi de tei

Se pot consuma: carne de pasăre şi de viţel, peşte, cereale (grâu germinat, fulgi de porumb, ovăz şi orz), legume proaspete (varză, salată, castraveţi, ceapă, spanac, conopidă, cimbru, pătrunjel), supe de fasole şi de ceapă, cartofi tineri, păstăi de fasole verde, usturoi crud (1-2 căţei, pe zi, timp de 3 săptămâni), cură de 10-20 zile cu sucuri de legume rădăcinoase (morcov, sfeclă roşie, ţelină, păstârnac, pătrunjel). Unele popoare au obiceiul ca, la sfârşitul mesei, să consume sucuri de fructe (vişine, coacăze, lămâi), fructe zemoase (pepene verde şi galben, cireşe, fragi, zmeură, căpşuni, mere, pere) sau ceaiuri fierbinţi de tei sau de muşeţel.

Sunt interzise: mâncărurile grase, carne de porc şi de vânat, grăsimi animale, mezeluri, afumături, conserve, murături şi alimente care intensifică decalcifierea oaselor. O atenţie sporită se va acorda consumului, în exces, de cafea, băuturi alcoolice şi tutun, care favorizează reducerea rezistenţei oaselor la presiune şi frecare.

Regimul de viaţă

Bolnavul va evita frigul, umezeala, ceaţa, curenţii de aer rece, eforturile fizice, ridicarea de greutăţi mari, urcarea scărilor sau mersul grăbit pe jos la distanţe mari. Toate aceste acţiuni produc o uzură accentuată a articulaţiilor. În aceste cazuri, se va folosi un baston care va prelua din presiunea greutăţii corpului pe locul afectat.

Pentru fiecare grup de afecţiuni se vor lua unele măsuri speciale:

- la gonartroze, se evită statul prelungit în picioare şi mersul pe teren accidentat (bolovănos);

- la coxartroze, se evită poziţia şezând timp îndelungat, mersul pe jos şi urcatul treptelor blocurilor înalte, fără lift;

- la spondiloză, se vor controla mişcările care solicită coloana vertebrală (conducerea autovehiculelor timp îndelungat, schimbări bruşte de poziţie).

Este dăunător şi statul prelungit în picioare (la locul de muncă), mai ales cu încălţăminte incomodă, cu tocuri înalte şi vârfuri ascuţite.

Folosiţi încălţăminte din piele, cu toc normal!

Îmbrăcămintea va fi călduroasă şi comodă, potrivit sezonului, renunţând la moda dezgolirii şoldurilor. Încălţămintea va fi din piele, cu toc normal şi vârf rotund.

Se va evita tendinţa de sedentarism (în pat sau la televizor) precum şi starea de obezitate, care favorizează anchilozarea oaselor şi instalarea unei invalidităţi ireversibile.

În schimb, se vor face, zilnic, plimbări pe teren plan şi exerciţii fizice în aer liber, gimnastică medicală şi la domiciliu precum şi sporturi uşoare, în limitele normale de efort (înot, ciclism, mişcări de pedalare pe bicicletă fixă).

Pe articulaţiile dureroase şi umflate se vor pune comprese reci şi se fac masaje cu tincturi şi uleiuri antiartrozice sau frecţii cu spirt medicinal şi oţet, îndoit cu apă. Nu este indicat consumul exagerat de antibiotice şi analgezice, care maschează boala şi întârzie aplicarea tratamentelor corespunzătoare.

Tratamentele balneoclimaterice

În afara băilor de soare (plajă), care se pot face în fiecare vară, sunt recomandate staţiunile balneare cu ape cloro-sodice, iodurate şi sulfuroase (Sovata, Felix, 1 Mai, Herculane, Buziaş, Călimăneşti, Govora, Tuşnad, Techirghiol, Eforie, Mangalia, Amara, Lacul Sărat, Pucioasa, Slănic-Prahova, Bazna, Bălţăteşti). În aceste staţiuni, se vor aplica şi proceduri de hidroterapie, termoterapie şi electroterapie (duşuri, masaje, împachetări calde cu nămol sau parafină, ionizări cu calciu clorat, unde scurte, ultrasunete, diadinamice, băi galvanice, infraroşii), care previn uzura oaselor şi îmbătrânirea prematură a articulaţiilor.

Related Posts with Thumbnails

February 9, 2009  Tags:   Posted in: Tratamente naturiste