Radicalii liberi, principalii duşmani ai sănătăţii şi ai tinereţii

Autor: prof.univ.dr. Constantin MILICĂ

Într-o exprimare metaforică, se poate spune că sănătatea omului este rezultatul unui „dans“ permanent între radicalii liberi dăunători şi antioxidanţii salvatori. Dacă antioxidanţii conduc „dansul“, se menţine un echilibru între cele două grupări chimice prin eliminarea permanentă a radicalilor liberi aflaţi în exces. Când radicalii liberi predomină, într-un corp cu sistemele de apărare slăbite, apare un stres oxidativ epuizant, care duce la diferite îmbolnăviri, uneori foarte grave.

Mai întâi încercăm să explicăm ce sunt radicalii liberi. Se ştie că orice materie, de la piatră la lemn, sau la corpul omenesc, se compune din atomi, acele particule infinitezimale din care este alcătuită întreaga natură înconjurătoare. În centrul fiecărui atom se găsesc protoni şi neutroni, iar în jurul lor se rotesc electronii, care se cuplează câte doi, alcătuind o combinaţie relativ stabilă. Există însă multe cazuri în care electronii rămân necuplaţi, instabili, gata oricând să se împerecheze, chiar cu electroni de la alţi atomi sau de la alte substanţe. Particulele cu un singur electron liber pe orbitalul extern devin foarte instabile şi extrem de reactive, mai ales din momentul în care sustrag, în mod violent, un electron de la altă particulă.

Aceşti electroni „liberi“ se găsesc în aerul pe care îl respirăm şi în numeroase substanţe, reacţionând cu agresivitate în tendinţa de cuplare cu diferite substraturi. În atmosferă, radicalii liberi se află sub diferite forme de oxigen în stare instabilă (hidroxil, peroxid, superoxid) care se formează în urma acţiunii anumitor factori asupra oxigenului molecular pe care îl respirăm. Aceştia sunt radicalii liberi consideraţi, în prezent, drept inamicul numărul 1 al sănătăţii, care declanşează mecanismele primare de producere a bolilor, ruinând astfel sănătatea.

Radicalii liberi pot pătrunde în organism din exterior, având ca factori favorizanţi fumul de ţigară, aerul poluat, smogul, gazele de eşapament (mai ales cu plumb), ozonul, substanţele toxice din aer şi apă (clorul), pesticidele, metalele grele (cadmiul, aluminiul din apa potabilă), aditivii chimici şi reziduurile din alimente, alcoolurile tari, medicamentele de sinteză chimică, expunerile prelungite la soare şi lipsa antioxidanţilor din alimentaţie.

Un alt factor favorizant este cofeina consumată în exces, care creează încordare, anxietate, dureri de cap, indispoziţie şi lipsă de energie. Pătrunderea lor în organism mai este favorizată de radiaţiile nucleare, razele ultraviolete şi razele Roentgen, temperaturile foarte ridicate (la fierberea alimentelor) şi suprasolicitatea fizică sau psihică.

Recent, s-a constatat rolul negativ al stresului din viaţa cotidiană, precum şi a uleiurilor vegetale hidrogenate, existente în margarine de consum, sosuri pentru salate, uleiuri de gătit, creme fără lapte. Aceste uleiuri produc radicali liberi în momentul în care sunt oxidate, în contact cu aerul şi la temperaturile ridicate din timpul gătirii. Prin oxidare se produce un lanţ de reacţii „de mutilare“ la nivel molecular, distrugând funcţiile vitale ale celulelor cu o viteză superioară capacităţii de apărare a organismului. Toţi aceşti factori stimulează producerea şi activarea radicalilor liberi.

Daunele produse sunt ireparabile

Ajunşi în celulele vii, radicalii liberi degradează membranele, proteinele, grăsimile şi, mai ales, acizii nucleici (ADN, ARN), cu rol esenţial în mecanismul ereditar, modificând substratul genetic celular. În continuare, degradează funcţionarea normală a componentelor citoplasmatice, distrug conţinutul enzimatic şi bioactiv şi declanşează degenerarea celulelor invadate, ducând la o stare de îmbolnăvire generală.

O celulă „mutilată“ după pătrunderea radicalilor liberi îşi pierde funcţiile vitale şi se transformă, ea însăşi, într-o sursă de noi radicali liberi, care atacă alte celule sănătoase, prin reacţii biochimice anormale, desfăşurate în lanţ necontrolat, cu repercursiuni foarte grave, în timp, asupra întregului organism.

Pericolul pentru sănătate apare din momentul în care există prea multe surse de radicali liberi, atât din interior, cât şi din exterior, pe care mecanismele naturale de apărare ale organismului nu le mai pot stăpâni. Multe cercetări au demonstrat că radicalii liberi sunt factori declanşatori în peste 200 de maladii cunoscute, de la cancere la afecţiuni cardiovasculare şi pulmonare, boli ale sistemului nervos, artrită reumatoidă, boli oculare, scăderea imunităţii şi îmbătrânirea prematură.

Cancerul, maladia cea mai grea

Predispoziţia la cancer este urmarea dereglării substratului genetic celular (ADN, ARN) şi a reducerii capacităţii imunitare, mai ales la un nivel suboptimal de antioxidanţi din sânge. În declanşarea cancerelor, radicalii liberi produc mutaţii genetice, care activează genele oncogene. Este adevărat că, în fiecare zi, se iniţiază în corp zeci de procese neoplazice, dar acestea sunt anihilate de un sistem imunitar propriu, activat datorită prezenţei celulelor NIK (natural killer) care distrug celulele canceroase. Dacă sistemul imunitar este slăbit, celula normală devine malignă, iar, prin diviziuni repetate, se vor forma tumori cu exprimare clinică vizibilă prin denumirea de metastaze.

Predispoziţia la boli de inimă şi de circulaţie sanguină poate fi cauzată prin multiplele leziuni ale membranelor celulare şi ale vaselor de sânge provocate de contactul cu radicalii liberi foarte activi. Atacul acestora asupra grăsimilor şi în special asupra colesterolului „bun“ (HDL) reprezintă primul pas în declanşarea aterosclerozei coronariene şi a accidentelor vasculare cerebrale.

Se ştie că radicalii liberi agresează toate organele şi ţesuturile corpului, dar au predilecţie pentru atacarea creierului, care conţine aproximativ 50% din totalul grăsimilor nesaturate. Acestea au o mare nevoie de un aflux intens de oxigen şi de sânge. Prin aceasta, celulele creierului sunt foarte vulnerabile la atacul radicalilor liberi, tocmai din cauza acestui conţinut ridicat de grăsimi nesaturate.

Recent, a fost descoperită selegilina, un preparat care împiedică formarea radicalilor liberi şi a toxinelor din creier, protejând astfel celulele sănătoase. Selegilina ar putea fi un posibil agent neuroprotector contra bolii Parkinson şi contra tulburărilor cognitive din boala Alzheimer, aflată într-un stadiu incipient.

Alte boli provocate de radicalii liberi

- bolile neurologice, demenţa senilă, maladia Parkinson şi boala Alzheimer;

- neuropatiile cauzate de complicaţii ale diabetului;

- reducerea funcţiilor imunitare şi sensibilizarea la infecţii, mărind riscul bolilor inflamatoare, inclusiv a artritei reumatoide şi a poliartrozelor;

- boli oculare, inclusiv cataracta;

- apariţia ridurilor, ca o consecinţă a distrugerii proteinelor din celulele epidermice, care îşi pierd elasticitatea.

Rolul radicalilor liberi în îmbătrânire

Mulţi oameni de ştiinţă din întreaga lume au studiat factorii care afectează îmbătrânirea. Un rol important în declanşarea îmbătrânirii celulelor şi ţesuturilor s-a constatat că îl au radicalii liberi.

Medicul american Denham Harman, de la Universitatea Nebraska, a demonstrat, încă din anul 1956, că radicalii liberi sunt implicaţi direct în procesul de îmbătrânire. În concepţia sa, fiecare celulă a corpului poate să formeze aproximativ 10.000 de radicali liberi pe zi. Dacă aceştia ajung în interiorul unei alte celule, ei vor căuta să capteze noi electroni găsiţi izolaţi, pornind o reacţie în lanţ care provoacă dezechilibre genetice şi enzimatice. Astfel, se declanşează o veritabilă anarhie prin care celulele normale se vor transforma în celule atipice, epuizate, îmbătrânite, adesea cancerigene.

Conform teoriei lui Harman, radicalii liberi atacă şi distrug celulele umane, provocând o sensibilizare la atacul diferitelor boli şi, mai ales, unele simptome care caracterizează îmbătrânirea, cum ar fi cutarea pielii prin pierderea elasticităţii şi formarea de riduri vizibile, pigmentarea pielii cu apariţia unor pete maronii, instalarea cataractei şi a glaucomului la ochi, rigidizarea arterelor şi venelor, boli de inimă cu infarct, arterite, flebite şi tromboze, pierderea memoriei, scleroza multiplă în plăci, boala Alzheimer, apoplexia, senilitatea, diferite cancere şi alte stări degenerative.

Cum evităm efectele radicalilor liberi?

Prima acţiune constă din eliminarea, pe cât posibil, a tuturor surselor de radicali liberi, care provin atât din exteriorul, cât şi din interiorul organismului. În acest scop, se vor lua următoarele măsuri: evitarea fumului de ţigară (atât de către fumătorii activi, cât şi de către cei pasivi); interzicerea consumului de grăsimi nesaturate; evitarea excesului de băuturi alcoolice tari; evitarea expunerii la gazele de eşapament şi alte noxe toxice din mediul extern; controlul riguros al expunerii îndelungate la radiaţii ultraviolete, cosmice şi radioactive; scurtarea timpului de şedere în faţa ecranului televizorului sau a computerului; reducerea convorbirilor de durată lungă la telefonul mobil sau la telefonul fără fir; renunţarea la aparatele cu microunde pentru prepararea sau încălzirea alimentelor; asigurarea necesarului de oligoelemente (seleniu şi zinc), care intervin în sinteza a două enzime antioxidante vitale (glutation-peroxidaza şi superoxid-dismutaza) cu efecte extraordinare în distrugerea radicalilor liberi şi de creştere a imunităţii. Se ştie că aceste microelemente au dispărut aproape complet din alimentaţia omului din cauza proceselor artificiale de cultivare şi de prelucrare a produselor agricole. Până la 25-30 de ani, aceste două enzime sunt sintetizate în cantităţi suficiente, dar, după 40 de ani, producerea lor se diminuează, în timp ce avalanşa de radicali liberi poate să crească. Astfel, celulele normale sunt omorâte mai repede decât pot să se reproducă. În final, fiecare organ se micşorează, iar capacităţile funcţionale scad şi îmbătrânesc. Reversul acestui proces de degradare poate fi asigurat prin adaosuri zilnice de seleniu, zinc şi alte oligoelemente esenţiale.

Persoanele cu o activitate predominant statică vor reduce consumul zilnic de calorii la 1.600 pentru femei şi 1.800 pentru bărbaţi.

Cea mai importantă cale de apărare contra radicalilor liberi agresivi este existenţa complexului de antioxidanţi salvatori între care un rol prioritar îl au vitaminele naturale antioxidante (C, E şi beta-carotenul ca precursor al vitaminei A). Într-un articol viitor vom încerca să dezvoltăm acest subiect.

Articol publicat in ziarul Lumina din 29.09.2008.

Sursa imagine: economistsview

Related Posts with Thumbnails

June 6, 2009  Tags: ,   Posted in: Regim sanatos de viata