Alimentaţia şi regimul de viaţă în hepatită şi steatoza hepatică

Autor: prof.univ.dr. Constantin MILICĂ

Majoritatea persoanelor, atât bărbaţi, cât şi femei, acuză, în cursul vieţii, dureri mari în partea dreaptă a cavităţii abdominale şi o stare generală greu de suportat. Aceasta este o afecţiune apărută la nivelul ficatului, organ cu o importanţă deosebită în asigurarea bunei funcţionări a aparatului digestiv.

Într-un organism sănătos, ficatul îndeplineşte cinci funcţii fiziologice care permit desfăşurarea normală a proceselor vitale din organism:

- secreţia bilei de către celulele hepatice şi scurgerea acesteia prin canalul hepatic spre vezica biliară şi apoi spre duoden prin canalul coledoc;

- transformarea şi inactivarea substanţelor toxice provenite din exterior sau din degradările interne, asigurând purificarea permanentă a sângelui;

- metabolizarea pe cale enzimatică a glucidelor şi proteinelor, cu dezaminarea unor aminoacizi implicaţi în sinteza ureei;

- depozitarea unor vitamine (A, B, D, K) şi transformarea provitaminelor;

- sinteza unor enzime cu rol vital în organism.

În funcţie de diferitele cauze declanşatoare, legate de o nutriţie incorectă, mai ales după abuzuri necontrolate în consumul unor mâncăruri sau băuturi neadecvate, în prezenţa unor factori toxici alimentari şi modul de viaţă dezordonată, pot să survină boli ale ficatului şi ale vezicii biliare, care afectează, în mod grav, starea de sănătate a întregului organism.

În aceste cazuri, grefate pe un mod de viaţă dezordonat, cele mai frecvente afecţiuni hepatobiliare sunt: steatoza hepatică, hepatita acută sau cronică, ciroza, ascita, insuficienţa hepatică şi cancerul hepatic. Pentru fiecare din aceste afecţiuni se poate recomanda o anumită alimentaţie şi un regim de viaţă optim. În numărul de astăzi vom vorbi pe larg despre steatoza hepatică şi hepatită.

În steatoza hepatică sunt indicate fructele acide

Steatoza hepatică reprezintă încărcarea ficatului cu grăsimi, mai ales cu trigliceride, urmată de o inflamaţie dureroasă, provocată de diferiţi factori: alcoolism, obezitate, hepatită virală, diabet zaharat, consumul excesiv de grăsimi animale şi dulciuri, intoxicaţii cu metale grele şi medicamente chimice, stres oxidativ şi psihoemoţional, şocuri nervoase.

Starea de sănătate a ficatului are strânsă legătură cu alimentaţia, diferenţiată în funcţie de individ şi de tipul afecţiunii maladive. După o criză dureroasă de ficat, calmarea poate fi realizată prin adoptarea unui regim alimentar foarte strict, în care să predomine legume verzi, ciorbe, supe, fructe şi compoturi. Bune efecte are consumul de morcov, salată, creson, tomate, fructe acide (mere, struguri, lămâi, portocale, mandarine, măsline).

Dimineaţa, pe stomacul gol, se ia o linguriţă cu ulei de măsline şi o felie de lămâie. Pentru eliminarea toxinelor se consumă cantităţi mari de ape minerale şi ceaiuri medicinale (anghinare, păpădie, albăstrele, salvie, mentă, rozmarin, rădăcini de revent), care se iau atât preventiv, cât şi curativ. Permanent se va evita contactul sau ingerarea de alimene degradate sau toxice.

La dureri acute este indicat ca după masa de prânz să se aplice o cataplasmă lombo-abdominală cu lut sau cu varză, mărunţite şi încorporate într-un albuş de ou bătut spumă. Se vor aplica şi comprese calde cu seminţe de in, fierte timp de o oră, până ajung la starea de mucilagiu, care se pun într-un săculeţ de pânză şi se aplică pe abdomen. Seara se face o baie de şezut, timp de 10-15 minute, cu rostopască, rozmarin şi fân sau o baie de aburi cu rozmarin, timp de 20 minute (de 2-3 ori pe săptămână).

Recomandări terapeutice în hepatită

Hepatita este o afecţiune a ficatului, cu caracter inflamatoriu, infecţios şi transmisibil, uneori sub formă de epidemii. Boala determină scăderea irigaţiei sanguine, cu reducerea aportului de oxigen, ceea ce provoacă o diminuare a capacităţii funcţionale a celulelor hepatice, apariţia primelor leziuni şi rupturi ale canaliculelor intralobulare, permiţând ca o parte din bilirubină să treacă din capilarele hepatobiliare în sânge. În funcţie de natura evoluţiei, hepatita poate fi acută sau cronică.

Hepatita acută este caracterizată prin necrozarea celulelor hepatice, lezarea inflamatorie a parenchimului hepatic şi a altor ţesuturi şi organe. Într-o proporţie redusă, boala este de natură bacteriană, fiind produsă de salmonele, pneumococi, spirochete. În majoritatea cazurilor, inflamaţiile ficatului sunt de origine toxică, fiind provocate de diferite substanţe (fosfor, arsenic, pesticide, alcooluri tari) sau sunt de natură virală, provocate de infecţii cu virusuri filtrabile de tip A, B şi C, dând hepatita epidemică (boala Botkin). Aceasta este o afecţiune infecţioasă, deosebit de contagioasă, cu destul de largă răspândire în rândul populaţiei globului.

Hepatita cronică este o boală instalată pe o lungă durată de timp. Constă din inflamarea cronică a parenchimului hepatic şi lezarea treptată a celulelor ficatului. Principalele cauze ale cronicizării hepatitei constau dintr-un tratament incorect al bolii sau dintr-un consum excesiv şi de durată de băuturi alcoolice tari şi medicamente, infecţii microbiene (tuberculoză, bruceloză), dezechilibru nutriţional prin carenţă de proteine şi vitamine sau intoxicaţii alimentare şi accidentale. Regimul alimentar are un rol deosebit de important, asigurând creşterea rezistenţei generale a organismului.

Consumaţi obligatoriu sucuri dietetice de legume

La început se vor administra sucuri dietetice de legume (morcov, tomate, sfeclă roşie, castraveţi, lactuca), sucuri nefermentate din fructe (mere, portocale, lămâi, prune, struguri, căpşuni, fragi, agrişe, afine, pepeni verzi), consumate imediat după preparare şi ceaiuri medicinale îndulcite cu miere de albine.

Sucul de morcov se obţine prin spălarea şi mărunţirea rădăcinilor care se dau prin maşina de tocat sau prin mixer. Se bea, dimineaţa şi după amiaza, câte 100 ml suc proaspăt, iar restul se păstrează în frigider timp de maximum 24 de ore. Se mai recomandă un amestec din suc de morcov (o parte), apă (două părţi) şi zahăr (4 părţi), din care se vor consuma, zilnic, câte 4-6 linguri. Cura se menţine până la ameliorarea completă a bolii.

Sucul de pepene verde bine copt se obţine prin tăierea miezului curăţat de coajă şi de seminţe şi trecerea pulpei fructului prin maşina de tocat sau mixer; se consumă, imediat, câte un pahar pe zi.

La 2-3 zile după încetarea crizelor se introduc în alimentaţie produse lactate (lapte dulce şi acru, iaurt, brânză proaspătă de vaci – 250 g/zi, caş dulce, urdă, telemea desărată – 100 g/zi, smântână – 2 linguri/zi), margarină, untdelemn crud (40-50 g/zi) şi oţet de mere.

Sunt uşor suportate supele cu zdrenţe de ou, legumele verzi fierte (fasole păstăi, mazăre), ridichi rase, salate de legume (cu pătrunjel, ţelină, mărar, spanac, lobodă, morcov ras, lactucă, castraveţi, ardei gras). Mai pot fi consumaţi cartofi fierţi sau copţi, peşte slab (păstrăv, ştiucă, lin, biban, şalău, cod), carne de vită slabă sau de pasăre (sub formă de rasol). La masă se serveşte pâine prăjită, mămăligă, chifle, tăiţei, macaroane, fulgi de ovăz, orez, ouă moi, ochiuri româneşti fierte în apă, budinci, papanaşi.

Fructele sporesc protecţia ficatului împotriva toxinelor

La desert sunt indicate fructe proaspete (mere, pere, cireşe, vişine, piersice, caise, fragi, coacăze, agrişe, afine, prune, gutui, pepeni verzi, struguri, lămâi, portocale, măsline), care măresc rezerva de glicogen a ficatului şi îi îmbunătăţesc starea funcţională prin protejare împotriva toxinelor. Sărurile de magneziu din fructe stimulează secreţia şi evacuarea bilei în duoden. La desert se mai adaugă diferite dulciuri: şerbet, peltea, dulceaţă, prăjituri cu gem sau marmeladă, sufleuri şi compoturi.

Necesarul caloric asigurat zilnic trebuie să fie de 2.500-3.000 calorii (40-45 calorii/kg corp), în care vor intra 300-350 g glucide, 75-120 g proteine şi puţine lipide (20-50 g). Aceste rapoarte nutritive asigură o funcţionare normală a ficatului, ameliorarea proceselor patologice, refacerea leziunilor hepatice şi un aport optim de energie, care să compenseze degradarea propriilor rezerve prin consum calorigen.

Aportul vitaminic necesar pentru normalizarea permeabilităţii capilare şi pentru eliminarea ionului de sodiu este asigurat prin regimul de crudităţi, sucuri de fructe, compoturi şi cure de fructe proaspete pentru creşterea diurezei, eliminarea pigmenţilor biliari şi dezintoxicarea ficatului. La acestea se mai adaugă drojdia de bere (80 g/zi) precum şi vitaminele A, B, C, K.

Prăjelile sunt strict interzise

În hepatita cronică, cu durată de peste un an de la declanşare, este indicat regimul alimentar menţionat mai sus. Mesele vor consta din cantităţi mici de alimente, servite mai des (4-5 pe zi). Se vor evita alimentele şi băuturile prea reci. Înainte de mese este bine să se mestece câteva frunze de pătrunjel sau ţelină pentru a mări pofta de mâncare. În cazul când hepatita se suprapune pe o calculoză biliară, este bine ca în fiecare dimineaţă să se ia, pe stomacul gol, câte o lingură cu ulei de măsline şi zeamă de lămâie.

În tehnica gastronomică se va respecta o alimentaţie de cruţare hepatică, în care se exclude prăjirea alimentelor, dar se acceptă fierberea, înăbuşirea şi coacerea. Se limitează strict cantitatea de grăsimi animale, bogate în colesterol, până când toleranţa ficatului pentru lipide revine la normal.

Trebuie să se ştie că exagerarea aportului glucidic, prin dulciuri concentrate, poate suprasolicita funcţia endocrină a pancreasului, ducând la epuizarea resurselor insulinice, creşterea glicemiei şi instalarea diabetului zaharat. În locul dulciurilor concentrate este bine să se consume produse alimentare care conţin fructoză (fructe, legume, miere de albine), întrucât aceasta are valoare energetică dublă faţă de glucoză şi este mai bine tolerată de celulele hepatice.

Atât în hepatita acută, cât şi cronică se interzic: carnea grasă de porc, oaie, raţă, gâscă, vânat, raci, grăsimi animale (untură, slănină), sosuri cu rântaşi, prăjeli, pastramă, mezeluri, conserve, afumături, creier, rinichi, icre, sardele, drob de miel, supe de oase, brânzeturi grase, sărate şi fermentate (caşcaval), legume uscate sau cu celuloză dură (fasole, varză, gulii), nuci, alune, migdale, sare în exces, condimente iuţi (piper, boia, muştar, hrean, usturoi, ceapă). De asemenea, se exclud cafea, cacao, îngheţate, băuturi alcoolice tari, unele băuturi răcoritoare (Coca-Cola).

Regimul de viaţă recomandă ca bolnavul de hepatită cronică să fie izolat în cameră separată sau internat într-un spital de boli contagioase, având în vedere caracterul molipsitor al hepatitei. La începutul crizelor, bolnavul va sta în repaus absolut la pat pentru reducerea consumurilor energetice şi de oxigen. Se evită efortul fizic şi intelectual, stresul din colectivitate şi mediul extern poluat.

În fazele dureroase, pe zona ficatului, se vor aplica, timp de 10-20 de zile, perne sau sticle calde şi cataplasme calde cu parafină sau varză, ridichi negre sau hrean, aplicate la intervale de 2 ore.

Articolul a fost publicat in ziarul LUMINA din 08.12.2008.

Sursa imagine: teethwhitening-blog

Related Posts with Thumbnails

August 13, 2009  Tags: , , , ,   Posted in: BOLILE APARATULUI DIGESTIV