Proprietăţile terapeutice ale extractelor de Ginkgo Biloba

Autor: prof.univ.dr. Constantin MILICĂ

Când, în urmă cu trei secole, primul copăcel de Ginkgo a fost plantat în pământ european pentru a decora o grădină botanică, nimeni nu bănuia că acest arbore va capta interesul numeroşilor specialişti, care au confirmat, pe cale ştiinţifică, proprietăţile terapeutice cunoscute de medicina chineză încă din vremurile îndepărtate ale Antichităţii. În plus, descoperirea a noi efecte vindecătoare a făcut ca preparatele din frunze de Ginkgo să fie căutate de tot mai mulţi bolnavi. Produsele din Ginkgo au devenit de nelipsit în arsenalul terapeutic, pentru tratarea bolilor cardiovasculare, canceroase, diabetice, ale sistemului nervos şi în energizarea şi revigorarea organismelor aflate în pragul îmbătrânirii premature.

Originar din partea estică a Chinei, Ginkgo a fost declarat arbore sfânt, o adevărată minune a lumii vegetale, ca simbol al longevităţii pe pământ, întrucât poate trăi peste 1.000 de ani. Vechimea acestui arbore pe globul pământesc nu este egalată de nici o altă specie vegetală. Rezistenţa extraordinară a acestor arbori este legată de calitatea substanţelor care intră în compoziţia frunzelor, ceea ce a făcut ca specia să supravieţuiască la toate intemperiile vremurilor, la poluarea mediului şi la atacurile de paraziţi şi agenţi patogeni (insecte, bacterii, virusuri şi ciuperci).

Este demn de subliniat faptul că după aruncarea bombei atomice la 6 august 1945 asupra oraşului Hiroshima din Japonia, singurul supravieţuitor a fost un arbore de Ginkgo, situat la mai puţin de 30 de metri de locul căderii bombei. În anul următor, mugurii arborelui au pornit în vegetaţie fără să sufere nici o modificare genetică.

Denumirea de gen „Ginkgo“ derivă de la cuvântul japonez „yin-kuo“ care înseamnă „caisa argintie“, cu aluzie la forma şi culoarea fructului. Denumirea de specie „biloba“ derivă de la forma de evantai a frunzelor, împărţite de o nervură în doi lobi cu formă triunghiulară.

În China se numeşte „arborele pagodelor“ şi „arborele celor 40 de steme“. În Japonia este numit „arborele templier“, „caisa argintie“ şi „urechea elefantului“. În restul ţărilor de pe glob i se spune „copacul lui Dumnezeu“, „arborele vieţii“ şi „arborele de 40 de taleri“.

În prezent, arborele Ginkgo creşte spontan în Asia de Est (China, Japonia, Coreea) şi se cultivă în multe ţări din Europa, Asia şi America, mai ales în scopuri ornamentale, ţinând seamă de frumuseţea coroanei şi a frunzelor. În Europa a ajuns în anul 1710, când a fost plantat în Grădina Botanică din Utrecht (Olanda), plătindu-se pentru un puiet suma de 40 de taleri de aur, de unde a derivat şi denumirea populară de „arbore de 40 de taleri“. Treptat s-a extins în multe parcuri europene şi în curţile din jurul castelelor nobiliare, inclusiv în ţara noastră.

În cele două Americi, s-au creat plantaţii masive în Argentina şi mai ales în Statele Unite, respectiv în statul Carolina de Sud, unde există o plantaţie pe o suprafaţă de 400 de hectare, pe soluri nisipoase. Fiind plantaţi la densitatea de 25.000 de pomi la hectar, puieţii sunt ţinuţi la dimensiuni de arbuşti, iar după 5 ani sunt comercializaţi sau tăiaţi de la suprafaţa solului pentru un nou ciclu de creştere.

Extinderea în cultură pe majoritatea meridianelor globului se explică prin proprietăţile pe care le are: suportă excesul de apă, dar şi carenţa de umiditate, rezistă la poluarea atmosferei cu fum şi cu alţi agenţi poluanţi, preferă lumina, dar rezistă şi la umbrirea laterală.

În terapeutica medicală se utilizează atât fructele (în Asia), cât şi frunzele (în restul continentelor).

Frunzele şi mugurii foliari conţin o gamă largă de substanţe active, responsabile de acţiunea farmacologică, cu o diversitate de efecte terapeutice.

Proprietăţile terapeutice

Cunoscând însuşirile farmacologice, medicina tradiţională chineză a folosit organele vegetale (fructe, frunze) ale arborelui Ginkgo cu multe secole în urmă, considerate ca beneficii neegalate ale plantei minune. Unele arhive medicale chineze, care datează din anii 2800 î.e.n., atestă folosirea extractului de Ginkgo în tratarea multor probleme de sănătate, legate de vârstă, inclusiv cele de circulaţie sanguină, pierderea memoriei şi deteriorarea mentală.

Principalele proprietăţi terapeutice ale fructelor, semnalate de asiatici şi verificate prin cercetările europene, sunt: expectorante, tuberculostatice, antiastmatice, antibronşitice, sedative, digestive şi vermifuge. În frunze, occidentalii au semnalat efecte neurotropice, antioxidante la nivelul creierului, vasodilatatoare la nivelul arterelor, venelor şi capilarelor, antiinflamatoare, antitrombotice, antispastice, activatoare a circulaţiei sanguine, antialergice, antidepresive, antifungice şi insecticide.

La convalescenţi are un important rol tonic, regenerator şi fortifiant general.

Extractul din frunze previne accidentele vasculare

Asiaticii cunoşteau de peste 5.000 de ani puterea curativă şi efectele miraculoase ale arborelui Ginkgo asupra sănătăţii omului, folosind fructele şi frunzele în multe remedii naturiste.

Ştiinţa medicală contemporană recunoaşte efectele profilactice şi curative remarcabile ale frunzelor. În zilele noastre, extractul din frunze este unul dintre medicamentele naturiste cele mai cunoscute şi utilizate în Europa.

Preparatele de Ginkgo sunt folosite într-o multitudine de afecţiuni.

În circulaţia sanguină: previne atacul cardiac şi accidentele vasculare cerebrale şi contribuie la recuperarea după infarctul miocardic şi după congestia cerebrală; măreşte oxigenarea ţesuturilor cerebrale, cu efecte benefice la persoanele care suferă de un aflux sanguin redus în zona creierului; ginkgolidele acţionează ca inhibitori PAF (factori de agregare a plachetelor sanguine şi a leucocitelor), având rol în prevenirea trombozelor la nivel cerebral, coronarian şi la membrele inferioare; inhibă factorul de activare a trombocitelor, ceea ce reduce tendinţa de coagulare a sângelui, cu atenţionare la persoanele cu probleme de coagulare a sângelui şi care urmează să suporte intervenţii chirurgicale sau stomatologice, acestea urmând să întrerupă utilizarea extractelor cu 36 ore în avans; previne tulburările în circulaţia sanguină periferică, evitând apariţia de varice, ulcere varicoase, flebite şi tromboze, precum şi tulburările de coagulare la nivelul capilarelor, calmând durerile din gambe (crampe musculare), la persoanele cu picioare şi mâini reci; menţine elasticitatea vaselor şi întăreşte pereţii venelor la vârste înaintate, cu efecte în evitarea ulcerelor varicoase.

Eficient în stimularea memoriei

La nivelul sistemului nervos: stimulează inteligenţa şi îmbunătăţeşte memoria şi capacitatea de concentrare, mai ales la tineri, la vârstnici şi la persoane cu boala Alzheimer sau cu alte forme de demenţă; tratează demenţa, boala Raynaud, ameţeli, vertij, migrene, depresii psihice, anxietate, cefalee, insomnie, astenie fizică şi psihică, stări de suprasolicitare nervoasă, ţiuit în urechi (acufene); protejează integritatea structurală şi funcţională a membranelor neuronale; vindecă sechelele accidentelor vasculare cerebrale şi ale traumatismelor craniene.

Ginkgo încetineşte procesele de îmbătrânire

În alte afecţiuni maladive: combate oboseala cronică, epuizarea nervoasă şi sindromul de picioare grele şi dureroase; reface capacitatea de muncă la persoane cu potenţial fizic şi psihic redus sau cu adaptare greoaie la condiţiile de stres şi la eforturi intelectuale; flavonoidele au puternic efect antioxidant, neutralizează radicalii liberi de oxigen şi exercită efecte anticanceroase, regeneratoare şi fortifiante; ameliorează metabolismul energetic la nivel celular, măreşte capacitatea de captare şi de transport a glucidelor la nivel neuronal, evitând instalarea diabetului zaharat; component în tratamentului astmului bronşic şi a congestiei pulmonare, în tratarea bolilor renale şi hepatice, a bolilor inflamatoare, în crize vertiginoase şi în tulburări de auz; protejează ochiul, măreşte acuitatea vizuală şi încetineşte evoluţia retinopatiei diabetice şi a degenerescenţei maculare; prin activarea microcirculaţiei cutanate şi descongestionarea ţesuturilor, Ginkgo biloba accelerează cicatrizarea rănilor şi reface integritatea tegumentelor în caz de edeme, varice, cuperoză (erupţie de pete roşii), hemoroizi; diminuează senzaţia de frig, amorţeli şi înţepături în timpul mersului; sporeşte tonusul general al organismului, mai ales în stările de convalescenţă prelungită şi la imunitate redusă; încetineşte procesul de îmbătrânire şi senilitate, cu efecte asupra longevităţii generale a vieţii.

Forme de utilizare

- infuzie din 10 g frunze uscate la 250 ml apă clocotită; se infuzează acoperit timp de 10 minute, se strecoară şi se beau două căni pe zi, cu 30 minute înainte de mesele de dimineaţă şi amiază, într-o cură de minim 3 luni;

- tinctură în proporţie 1:4 cu alcool 400, macerată timp de 10-14 zile; se iau de 3 ori pe zi câte 30 picături (adulţi) şi 10 picături (copii între 6-14 ani), în puţină apă sau suc natural. Efectele sunt constatate în tulburări circulatorii cerebrale şi periferice (stimularea irigării cerebrale, ischemie cerebrală, pierderea memoriei, boala Alzheimer, scleroza în plăci, ameţeli, migrene, depresie psihică, reglarea circulaţiei sanguine, vasodilataţia vaselor, tromboflebite, varice, ulcere varicoase), precum şi în cancere, diabet zaharat, tulburări de auz şi de vedere, îmbătrânire prematură;

- capsule luate câte 3 pe zi, în funcţie de vârstă (una la copii, două la tineri şi trei la adulţi), înainte de mese, mai ales pentru îmbunătăţirea fluxului sanguin cerebral. Dozele în exces pot provoca efecte secundare ca: dermatite, diaree, vome şi stări de nelinişte. Nu se consumă seara, după orele 18, deoarece provoacă intensificarea activităţii cerebrale, cu efecte directe asupra insomniei.

Articolul a fost publicat in ziarul LUMINA din 24.11.2008.

Sursa imagine: bio-davidson

Related Posts with Thumbnails

August 13, 2009  Tags: , , ,   Posted in: PROPRIETATI MEDICINALE ALE PLANTELOR, FRUCTELOR SI LEGUMELOR