Proprietăţile portocalului dulce ca aliment şi medicament

Autor: prof.univ.dr. Constantin MILICĂ.

Pe plan mondial sunt cunoscute două varietăţi ale portocalului: portocalul dulce (Citrus sinensis) şi portocalul amar (Citrus bigaradia). În diferite scopuri, atât terapeutice, cât şi alimentare, sunt utilizate fructele (mari, globuloase, zemoase, cu coaja portocalie), florile şi frunzele. Fructele sunt căutate pentru sucul aromat şi pentru proprietăţile pericarpului (ale cojii).

Portocalul este originar din China şi Indochina, unde era cunoscut din timpuri ancestrale. A fost adus în Europa în secolul al IX-lea de către arabi şi aclimatizat în ţările mediteraneene. Extinderea în culturi masive a început din secolul al XVI-lea, după importul de fructe şi seminţe făcut de marinarii portughezi. Astăzi se cultivă în toate ţările din jurul Mediteranei, îndeosebi în sudul Italiei (Sicilia), Spania, Portugalia, Grecia, Cipru, Turcia, Liban, Algeria şi Maroc. Trecând pe continentul american, s-a extins mult în Statele Unite (California, Florida, Texas) şi în ţările Americii Latine (Mexic, Brazilia, Argentina, Paraguay). Mai târziu, a ajuns în Australia şi Africa de Sud. În România nu se poate cultiva în plantaţii obişnuite din cauza cerinţelor specifice de temperatură, lumină şi umiditate şi, de aceea, se găseşte numai ca plantă ornamentală în apartamente şi balcoane închise.

Un rol important îl au vitaminele conţinute de portocale (C – 35-50 mg%, B1, B2, E, P, PP şi provitamina A), cu acţiune protectoare contra infecţiilor şi la nivelul vaselor. De subliniat că necesarul uman zilnic de vitamina C se asigură cu 100 ml suc proaspăt de portocale. Valoarea energetică a fructelor fără coajă este de 39 kcal/100 g, din care se utilizează imediat aproximativ 89%.

Uleiul eteric se extrage din cojile de portocale prin presare la rece, cu un randament de 1,5-2,5%. Producţia mondială de ulei din portocalele dulci este de 26.000 de tone anual, valorificând şi sucul considerat drept produs secundar. Principalii producători de ulei sunt Brazilia (circa 17.000 de tone), Statele Unite (aproximativ 7.000 de tone) şi mai puţin Mexic, Argentina, Japonia, China, Australia, Israel, Italia, Africa de Sud.

Utilizări în terapeutică

Marea diversitate a componentelor chimice constituie substratul unei game largi de proprietăţi medicamentoase (diuretice, stomahice, depurative, hepatoprotectoare), ceea ce permite multe utilizări în medicină.

În uz intern, fructele dovedesc eficacitate în potolirea setei, tratarea avitaminozelor şi în afecţiuni digestive (constipaţie, balonări, meteorism, boli de ficat şi bilă, sindrom dispeptic biliar, lipsa poftei de mâncare şi prezenţa viermilor intestinali). De asemenea, au efecte în prevenirea hemoragiilor interne, a aterosclerozei şi a trombozelor, fiind un bun protector vascular în fragilitatea capilară şi în reducerea vâscozităţii sângelui. În plus, constituie un veritabil adjuvant în combaterea obezităţii şi celulitei.

Pentru aparatul respirator sunt recomandate în combaterea gripei şi a stărilor febrile, iar la nivelul rinichilor, intervin contra iritaţiilor urinare, nefrite şi gută. Totodată, au rol în refacerea ţesuturilor afectate de gingivită.

Decoctul din coji de portocale, remediu împotriva constipaţiilor

Conţinutul ridicat în vitamine şi săruri minerale asigură efecte antiscorbutice imediate, vitaminizante şi remineralizante, creşte rezistenţa organismului la boli infecţioase şi are rol tonic asupra musculaturii şi a sistemului nervos central. O cură de o săptămână, consumând zilnic 3-4 portocale, suplineşte carenţele vitaminice din organism, mai ales pentru fixarea calciului în oase la copii, bătrâni şi persoane grav bolnave, care vor fi protejate de infecţii, astenie şi anemie.

Coaja fructelor nu trebuie aruncată, întrucât are efecte deosebit de bune digestive, tonic-amare, sedative şi hipnotice, la persoane diabetice, în convalescenţă gripală, în constipaţie, la stări febrile şi de oboseală (se prepară o infuzie din 50 g coji uscate de portocal, 15 g frunze de dafin la un litru de apă clocotită).

În afecţiunile digestive, arsuri, balonări, digestie leneşă şi lipsa poftei de mâncare se recomandă preparatul ratafia, obţinut prin macerarea timp de 8 zile a 135 g coajă de portocale şi 135 g coajă de lămâie, îndulcite cu 500 g zahăr sau miere de albine. Aceleaşi efecte le are decoctul din două linguri coji uscate de portocale şi o lingură foi de dafin, care se fierbe timp de 10 minute în 500 ml apă, se infuzează acoperit 10 minute şi se îndulceşte cu miere de albine.

Contra constipaţiei se prepară un decoct din coji proaspete de portocale care se fierb timp de 30 de minute; se aruncă apa şi se fierbe din nou într-o apă uşor îndulcită (20 g zahăr la un litru apă). Se scot cojile pe o farfurie, se usucă şi se mănâncă a doua zi de dimineaţă, pe stomacul gol.

Mestecată în gură, coaja înlătură mirosul neplăcut al gurii şi al respiraţiei.

Florile au proprietăţi calmante şi intră în reţete de infuzii (o lingură flori la 250 ml apă clocotită, cu infuzare 15 minute), în tinctură din flori (se iau câte 20-40 g pe zi), apă aromată (se ia câte o linguriţă în 100 ml apă), sirop şi lichior din flori. Au efecte imediate în calmarea sistemului nervos, insomnii, palpitaţii şi spasme gastrointestinale.

Durerile de cap dispar după o infuzie cu frunze de portocal

Frunzele au aceleaşi proprietăţi ca şi florile, dar cu efecte mai slabe, cu acţiuni sedative, tonice, stomahice, antispasmodice, uşor hipnotice, antifebrile, vermifuge şi sudorifice. Au şi rol de calmare a crampelor gastrice de natură nervoasă, a durerilor de cap, a palpitaţiilor şi a tusei. Se prepară sub formă de infuzie (4 frunze la 200 ml apă clocotită, cu infuzare în vas închis, uneori asociate cu flori de măşeţel sau tei), cu efecte în palpitaţii şi cefalee. Pentru insomnie cronică se bea o cană seara, înainte de culcare. Infuzia luată după untura de peşte înlătură greaţa.

Amestecul de frunze şi flori de portocal are proprietăţi antispasmodice, somnifere, tonice şi excitante, fiind indicat în nevroze astenice, stări de agitaţie nocturnă, insomnii, migrene, dureri de cap, epilepsie, palpitaţii cardiace şi dureri de inimă, atonii digestive, gaze la stomac şi intestine, lipsa poftei de mâncare, sughiţ şi tuse spasmodică.

Durerile de călcâie se combat cu comprese de coajă proaspătă de portocală

Fructele sunt utilizate în vindecarea rănilor infectate, eczeme, stomatite, gingivite şi halenă bucală. În cazul amorţirii tălpilor şi a durerilor de călcâie, care se simt la persoanele care stau timp îndelungat în pat, se acoperă talpa cu coaja proaspătă de la o jumătate de portocală, golită de miez.

Oranjada, o băutură nutritivă recomandată copiilor

Portocalele dulci se folosesc atât proaspete, cât şi sub formă de diferite preparate. Consumul lor este mai indicat în perioada de iarnă, datorită proprietăţilor vitaminizante, mineralizante şi nutritive.

Ca aromatizant, atât sucul, cât şi cojile intră în multe produse alimentare, dulciuri, preparate de cofetărie, băuturi nealcoolice (sucuri, compoturi) şi băuturi aperitive uşor alcoolizate.

O reţetă celebră de aperitiv se prepară din cojile de la 6 portocale, care se macerează în 500 ml alcool 400 timp de 15 zile. Se adaugă apoi 2 litri de vin alb, în care s-au dizolvat 500 g zahăr; se filtrează şi se mai macerează încă 7 zile, după care se dă spre consum.

Sucul de portocale dulci (oranjadă) constituie o foarte bună băutură răcoritoare şi nutritivă. Are o serie de proprietăţi terapeutice: remineralizant, energizant şi aperitiv, tonic muscular şi al sistemului nervos, antiinfecţios, ocrotitor vascular, antihemoragic şi fluidizant sanguin, diuretic şi laxativ. Este recomandat în gripă, iritaţii digestive şi renale, dizenterie, nefrite, menţinerea supleţei vaselor sanguine şi ca tonic stimulator la copii, convalescenţi, bătrâni şi femei însărcinate. Sucul din portocale este util în tratarea dermatozelor, în eczeme şi alte afecţiuni ale pielii.

Sucul se va consuma numai proaspăt, luând câte 2-3 pahare pe zi, înainte de mese. La sugarii hrăniţi artificial se pot da 1-3 linguriţe zilnic.

În tratarea gripei şi a răcelii se recomandă un suc din portocale, două bucăţi de zahăr, un pahar de rom şi apă clocotită. Se va bea la culcare.

În tratarea obezităţii se fierb, timp de 10 minute, o portocală şi 3 lămâi, tăiate felii, în 500 ml apă. Se vor adăuga două linguri de miere şi se mai fierb încă 5 minute; se filtrează conţinutul şi se beau câte 3 pahare pe zi.

Siropul din portocale dulci are proprietăţi excitosecretoare gastric şi, de aceea, este indicat în hiposecreţie gastrică. Se utilizează direct sau diluat cu apă sau ceai.

Vinul tonic-aperitiv din cojile de portocale se prepară prin macerarea a 100 g coji într-un litru de vin alb, timp de 10-14 zile; se serveşte câte un pahar înainte de mese.

Apa din flori de portocal, care rezultă după distilarea fructelor proaspete, are proprietăţi antiseptice, antispastice, sedative şi uşor hipnotice şi se utilizează în insomniile copiilor, la colici nervoase, nevroză astenică, isterie şi palpitaţii cardiace.

Utilizări în cosmetică

De-a lungul timpului, au fost lansate multe reţete pentru întreţinerea tenului şi prevenirea formării ridurilor. Aceste reţete se bazează pe proprietăţile astringente, tonice, revigorante, vitaminizante şi rehidratante ale fructelor:

- sucul din portocale coapte se foloseşte în pensulări pe ten şi pe pielea deshidrată care prezintă riduri evidente;

- feliile proaspete din fruct se aplică pe ten timp de 15-20 de minute, având efect de tonifiere a tenului, relaxarea muşchilor şi întârzierea apariţiei ridurilor;

- decoctul din coji (35-40 g la litru de apă) – se fierbe 5-10 minute şi se foloseşte la masarea pielii gâtului şi a decolteului şi în reducerea acidităţii tegumentelor;

- loţiune cu 40 ml apă din flori de portocal, 40 ml apă de roze, 40 g borax – pentru tamponarea pe nas, faţă şi urechi înroşite în anotimpul rece;

- loţiune tonică din două linguri suc de portocale şi 300 ml apă de roze – se aplică pe ten, gât şi decolteu pentru efecte de tonifiere;

- loţiune din 50 g flori de portocal, 600 ml apă de roze, 300 ml glicerină, 50 ml alcool şi 5 g caolin; se masează tenul pentru combaterea pistruilor şi a petelor brune de pe faţă;

- mască din suc de portocale şi o linguriţă de lanolină – se topeşte la baia de apă şi se aplică pe tenurile uscate şi deshidratate;

- măşti cosmetice din două linguri suc de portocale, o lingură de smântână şi miezul de la o banană; se omogenizează şi se aplică pe tenurile ofilite, palide, pentru revigorare;

- măşti cosmetice din două linguri suc de portocale sau lămâie, un albuş de ou şi o lingură glicerină şi o linguriţă caolin; se aplică pe tenurile grase şi seboreice.

În parfumerie, se utilizează uleiul eteric din coji sau flori pentru a obţine compoziţii de ape de colonie clasice, parfumuri cu note fructate. De asemenea, intră în anumite amestecuri pentru paste de dinţi, mai rar în compoziţii de săpunuri de toaletă.

În industria farmaceutică se foloseşte ca aromatizant şi corector de gust la multe preparate. De asemenea, se utilizează în aromatizarea unor ceaiuri instant din plante, în tincturi şi la prepararea Bitterului suedez.

Articol publicat in ziarul LUMINA din 05.01.2009.

Sursa imagine: BayFlora.com

Related Posts with Thumbnails

November 6, 2009  Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,   Posted in: PROPRIETATI MEDICINALE ALE PLANTELOR, FRUCTELOR SI LEGUMELOR, Regim sanatos de viata