Tratamente fitoterapeutice în cazul insuficienţei renale

Autor: prof.univ.dr. Constantin MILICĂ

Matase de porumbSe poate spune că organismul uman este „o mare pungă cu apă“ întrucât, la naştere, are peste 65% apă, cu o uşoară reducere spre bătrâneţe. Pentru ca această pungă să nu „plesnească“ sau să se golească peste măsură, intervin rinichii, organe deosebit de importante în reglarea conţinutului de apă şi electroliţi şi în eliminarea substanţelor toxice reziduale, apărute în sânge prin reacţii metabolice. Din cauza unor suferinţe ale rinichilor, este posibil să apară insuficienţa renală, caracterizată prin suprimarea progresivă sau bruscă a funcţiilor metabolice şi de excreţie, respectiv a funcţiei de filtrare a produşilor toxici şi de menţinere în corp a unui plafon normal de apă, sare şi electroliţi.

Din momentul îmbolnăvirii, rinichiul nu mai are capacitatea de a elimina prin urină toxinele foarte dăunătoare, mai ales în cazul depunerii de metale grele (aur, mercur, bismut), preluate din mediul extern sau din unele medicamente de sinteză chimică (sulfamide, reumazol, antibiotice, antinevralgice – fenacetină).

Prin aceste intoxicaţii şi infecţii renale persistente se produce distrugerea progresivă a structurilor renale şi blocarea căilor urinare. Procesul este grăbit la persoane cu consum exagerat de carne, a unei cantităţi insuficiente de lichide sau la cei care prezintă unele tumori sau dereglări ale altor organe.

Calculii renali se formează atunci când există variaţii mari de pH în urină şi în sânge (prea acid sau prea alcalin), iar natura pietrelor depinde de alimentaţia consumată în exces (carne, ape minerale, produse vegetale acre).

Primele semne ale bolii sunt poliuria (eliminarea de urină în cantitate mai mare decât normal) şi nicturia (frecvenţa prea mare a urinărilor din timpul nopţii). Acesta este primul stadiu clinic de insuficienţă renală cronică compensată, o stare de echilibru nesigur, care poate fi perturbată cu uşurinţă de anumite agresiuni, cum ar fi o infecţie, o deshidratare severă sau o intervenţie chirurgicală. Pe măsură ce boala avansează, se ajunge la fazele de uremie şi anurie.

Uremia este un sindrom clinic toxic într-o fază avansată a insuficienţei renale cronice. Se caracterizează prin reţinerea în urină a unei cantităţi foarte mari de uree şi de alţi compuşi azotaţi, proveniţi din degradarea proteinelor, respectiv a cărnii.

Anuria constă din reducerea debitului urinar la o cantitate mai mică de 100 ml în 24 ore şi chiar la suprimarea totală a urinei. Starea generală a bolnavului este profund alterată, cu evoluţie progresivă ireversibilă, ajungând la delir, stare de comă şi deces.

Evoluţia bolii poate fi foarte variată; uneori rapidă (în câteva luni), alteori lentă (în câţiva ani sau decenii), în funcţie de menţinerea echilibrelor hidroelectrolitice şi metabolice. În fazele evolutive sunt foarte periculoase edemele pulmonare şi cerebrale, precum şi infecţiile cu diferite locaţii.

Tratamentele naturiste

Dacă medicamentele de sinteză chimică pot da unele complicaţii nedorite, tratamentele naturiste pot fi considerate leacuri sigure şi fără urmări grave.

În insuficienţa renală, cu început de edeme, sunt eficiente:

– infuzie sau decoct din frunze de mesteacăn (o linguriţă la 200 ml apă), cu adaos de bicarbonat de sodiu, din care se beau câte 3 căni pe zi, cu efecte diuretice imediate;

– sevă de mesteacăn (50-100 ml de 3 ori pe zi), cu 10-15 minute înainte de mese, într-o cură de o lună în cursul primăverii;

– infuzie din herba uscată de coada-calului (3 linguriţe la 500 ml apă clocotită); se infuzează acoperit 5 minute şi se beau 3 ceaiuri calde pe zi;

– infuzie sau decoct din flori uscate de limba mielului, din herba de mei păsăresc sau seminţe de pătrunjel.

Sunt recomandate şi câteva reţete cu amestecuri de plante:

– infuzie din amestec de coada-calului (două părţi), sunătoare (două părţi), ventrilică (o parte), pufuliţă cu flori mici (o parte), din care se consumă câte 3 ceaiuri pe zi, înainte de mese;

– decoct din amestec de coada-calului, coada şoricelului, sunătoare, vâsc, frag (frunze) şi măceş (fructe uscate), din care se beau 3 ceaiuri pe zi, înainte de mese, provocând urinarea după 30 minute; restul de plante după strecurare se aplică pe zona rinichilor sub formă de cataplasmă;

– decoct din amestec cu mătase de porumb (20 g), cozi de cireşe (15 g), frunze de mesteacăn (10 g), coada-calului (10 g), coada şoricelului (10 g), la care se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu şi se beau 2-3 ceaiuri pe zi, înainte de mese.

Recomandări pentru faza de uremie

– infuzie din frunze uscate de mesteacăn, cu adaos de bicarbonat de sodiu pentru neutralizarea acidităţii, având puternice efecte diuretice şi depurative;

– infuzie din flori de porumbar sau din fructe zdrobite, cu efecte antiseptice, diuretice, depurative şi de dezintoxicare a sângelui şi urinei;

– decoct din 3 cepe mari date pe răzătoare şi fierte într-un litru de apă timp de 20 minute, din care se beau două căni pe zi cu efect diuretic şi de eliminare a ureei şi a acidului uric;

– infuzie din mătase de porumb (2-3 ceaiuri pe zi).

În situaţie gravă de anurie, majoritatea reţetelor pun pe prim plan herba de coada-calului, cu proprietăţi diuretice şi dezinfectante şi rol deosebit în combaterea blocajului renal şi a altor boli grave ale rinichilor. De asemenea, prezintă efecte de apărare şi creşterea rezistenţei persoanelor în vârstă, aflate în stare de epuizare lentă, anemie şi îmbătrânire precoce.

Regimul alimentar

Norma calorică zilnică va fi ridicată (2.000-3.000 calorii), dar cu trierea riguroasă a produselor alimentare, în funcţie de principiile dietetice. În componenţa dietei, cu o normă ridicată în produse bogate în produse zaharoase şi vitamine, se va reduce consumul de proteine la 20-30 g/zi, mai ales a produselor animale (carne, grăsimi, untură, slănină, mezeluri) care încarcă rinichii şi afectează valoarea pH-ului sanguin.

La pacienţii cu insuficienţă renală cronică, care au intrat în dializă, este obligatoriu un regim alimentar strict controlat, cu aportul caloric de maximum 35 kcal/kg corp, iar aportul proteic să fie de numai 1,2-1,4 g/kg corp, ştiind că produsul final al degradării proteinelor este ureea, care nu mai poate fi eliminată de rinichiul bolnav.

În schimb, va creşte consumul de glucide asimilabile. La mese se va mânca, fără rezerve, cartofi (piure cu lapte), supe de legume, morcov, sfeclă roşie, ţelină, varză albă şi roşie, vinete, conopidă, pătrunjel, mărar, salată, ardei gras, spanac, praz, ridichi, fasole verde, castraveţi, dovlecei, usturoi, ceapă, condimente din plante aromatice. În mod deosebit se recomandă consumul sporit de tomate sau suc de tomate (500 ml pe zi).

La desert să nu lipsească zilnic fructele (mere, pere, struguri, cireşe, caise, lămâi, căpşuni), precum şi sucuri şi compoturi din fructe (zmeură, afine). Această dietă cu legume şi fructe este bogată în celuloză, glucide solubile şi săruri minerale şi va avea efecte laxative, diuretice, stimulatoare asupra florei intestinale şi alcalinizante a urinei.

Sunt indicate diferite produse făinoase şi zaharoase (paste făinoase, biscuiţi, prăjituri uscate, budinci) şi produse uleioase (unt, ulei, margarină, smântână, frişcă). În cantităţi moderate se vor consuma lapte cu griş şi orez, brânzeturi nefermentate, iaurt, ouă, peşte de apă dulce.

Complet interzise sunt conservele, brânzeturile sărate şi fermentate, carnea de vânat, măruntaie, alcool şi tutun.

Norma de lichide va fi de 1.500-2.000 ml pe zi în stadiul compensat şi 600-700 ml în stadiul decompensat, adăugând eventualele cantităţi de lichide pierdute prin vome, diaree şi urină.

Evitaţi alimentele sărate

Norma de sare va fi limitată sub 5-6 g pe zi, deoarece ionul de sodiu are capacitatea de a reţine moleculele de apă care infiltrează spaţiile intercelulare. La exces de sare, faţa pacientului devine «buhăită», gleznele se umflă, apar edemele la picioare. În această situaţie se vor evita alimentele cu conţinut ridicat de sodiu: conserve, murături, alimente congelate, brânză sărată, pastramă, măsline, supe la plicuri, mezeluri, cârnaţi, mici, sosuri, grătar, fast-food-uri, chips-uri, ciuperci uscate, muştar, hrean, boia de ardei, seminţe sărate şi prăjite.

Când potasiul se află în exces va fi eliminat prin urină, în cazul unui rinichi sănătos. La o insuficienţă renală, acută sau cronică, acest proces de evacuare nu mai are loc şi provoacă blocajul renal. În această situaţie vor fi evitate alimentele bogate în potasiu, atât fructe (piersice, prune uscate, banane, pepene galben, portocale, nuci de cocos, stafide), cât şi unele legume (andive, ciuperci, varză de Bruxelles, broccoli). Aceste produse pot fi înlocuite cu altele mai sărace în potasiu, cum ar fi unele fructe (mere, pere, vişine, struguri, pepene roşu, afine, zmeură, căpşuni, mandarine, ananas) sau legume (morcov, varză albă, porumb, ceapă, pătrunjel, salată, ridichi, castraveţi).

Bolnavul va beneficia de un tratament curativ, cu repaus parţial de 12-14 ore pe zi în stadiul compensat şi repaus total în stadiul decompensat.

Articolul a fost publicat in ziarul LUMINA din 16.03.2009.

[sursa imagine]

Related Posts with Thumbnails

June 26, 2010  Tags: , ,   Posted in: AFECTIUNI GENITALE SI RENALE