Terapia cu arome, mai eficienta decat antibioterapia

Autor: prof.univ.dr. Constantin MILICÃ

Datorita importantelor proprietati bactericide, aromoterapia a trecut „proba timpului“ in decursul catorva mii de ani, dovedind o clara capacitate de combatere a multor germeni patogeni, bacterii si fungi, cu mai mare succes decat o gama larga de antibiotice de sinteza. In plus, numeroase suse de bacterii rezistente la antibiotice pot fi anihilate prin actiunea uleiurilor volatile.

Speciile vegetale cu mirosuri atragatoare au fost printre primele plante recoltate de om si utilizate in scopuri multiple: tratarea unor boli fizice si psihice, condimentarea hranei, prepararea produselor de cosmetica, parfumarea corpului si a locuintelor si imbalsamarea mumiilor.

Se poate spune ca utilizarea plantelor aromatice urca pe firul timpurilor pana in cele mai indepartate epoci ale preistoriei. Cu toate acestea, notiunea de aromoterapie a aparut relativ recent, in anul 1926, fiind lansata de Scoala franceza de Medicina din Lyon, prin chimistul R. M. Gattefosse.

Intre substantele odorante din plante utilizate de-a lungul timpului au fost incluse 4 notiuni, adesea confundabile: mirodenii, arome, parfumuri si condimente. Aceste componente ale plantelor aromatice sunt deosebit de utile pentru vindecarea unor afectiuni (digestive, respiratorii, cardiace, renal-genitale, nevrotice, reumatismale etc). Capacitatea de a digera alimentele si placerea de a manca cu pofta sunt dezvoltate de consumul unor condimente aromate. Acestea au o importanta considerabila in buna functionare a aparatului digestiv, fiind bine cunoscuta corelatia dintre digestie si intensitatea apetitului.

Aromoterapia este o ramura a fitoterapiei, care prezinta formele de utilizare a uleiurilor eterice si a extractelor alcoolice din plantele aromatice, in scopul prevenirii si vindecarii multor boli. Actiunea terapeutica a acestor plante se bazeaza pe continutul ridicat in uleiuri eterice (volatile), placut mirositoare, dovedite a fi cu mare eficienta in prevenirea unor boli infectioase, provocate de microorganisme sau de paraziti, precum si ca tratament la bolnavii alergici la antibiotice.

Tipuri de preparate

Modul de administrare a acestor produse este foarte variat, in functie de afectiunilor si localizarea lor. In tratamentele interne, uleiurile brute se dilueaza, in mod obligatoriu, cu solutii alcoolice, miere de albine sau uleiuri vegetale. In tratamentele externe sunt folosite sub forma de lotiuni, unguente, aerosoli, inhalatii sau adaosuri in bai generale sau locale.

Terapia cu arome tine seama, in primul rand, de proprietatea acestora de a inlocui o gama larga de antibiotice, fiind mai eficiente decat acestea si, totodata, inlaturand consecintele negative ale tratamentelor de lunga durata cu excese de antibiotice. De altfel, este cunoscut faptul ca administrarea prelungita a antibioticelor pe cale orala poate contribui la aparitia unor micoze buco-faringiene (de exemplu, Candida), respiratorii sau digestive, foarte greu de tratat.

Majoritatea plantelor aromatice actioneaza asupra germenilor patogeni, inclusiv asupra bacteriilor rezistente la antibiotice. Aplicand metoda aromatogramei, s-a dovedit ca actiunile antimicrobiene ale componentelor odorante din uleiurile eterice prezinta o eficacitate specifica pentru diferite bacterii si fungi.

Aceste proprietati complexe (antiseptice, bactericide, bacteriostatice, antifermentescibile etc.) se gasesc in uleiurile din foarte multe plante aromatice autohtone (conifere, busuioc, isop, cimbru, salvie, musetel, menta, roinita, lavanda, ienupar) sau in speciile importate (piper, scortisoara, cuisoare, eucalipt, chiparos, rozmarin, paciuli etc).

Uleiul de busuioc combate infectiile respiratorii

Plantele aromatice si condimentare nu trebuie sa fie privite numai ca amuzamente ale gustului sau rafinamente inutile, deoarece pot fi deosebit de utile, cu actiuni specifice pentru unele afectiuni maladive.

Numarul plantelor aromatice cu continut ridicat in uleiuri eterice este de cateva sute, iar numarul retetelor aromoterapeutice poate fi estimat la cateva mii, utilizate pe toate meridianele Globului:

- uleiul de anason, bogat in anetol, este un bun stimulator al secretiilor salivare, a digestiei si a functiilor pancreatice si intestinale. Poate fi utilizat in colici la copii sugari, in fermentatii intestinale, gaze, hepatite, constipatie, viermi intestinali si lipsa poftei de mancare. In plus, stimuleaza secretia laptelui la mamele care alapteaza. Avand proprietati expectorante, mareste secretiile pectorale in bronsite, laringite, traheite, tuse, astm, raguseala si pneumonie;

- uleiul de busuioc are proprietati antiseptice intestinale, antispastice, fortifiante, revigorante si tonice, actionand, in special, la nivelul glandelor cortico-suprarenale. Este utilizat in tratamentul asteniilor, in spasme gastrice si pilorice, in afectiuni intestinale (enterite, enterocolite, parazitoze), in relaxarea sistemului nervos (migrene, depresii, debilitate mentala, anxietate) si in combaterea infectiilor tractului respirator (faringite, laringite, raceli, astm bronsic);

- uleiul de chimion are efecte stimulatoare in digestie si calmante in colite stomacale, indigestii, secretii gastrice, balonari, aerofagie, combaterea viermilor intestinali si marirea poftei de mancare;

Uleiul de cimbrisor, „antibioticul saracului“

- uleiul de cimbrisor este extras din „planta ciobanitei“, considerata antibioticul saracului. Prin proprietatile expectorante, antiseptice pulmonare, antitusive si antiastmatice, are utilizari in tusea convulsiva, bronsita, gripa, guturai si tuberculoza. Ca tonic general, este excelent in intarirea memoriei. Da rezultate bune in dureri reumatismale, artroze si este antiseptic neintrecut in vindecarea ranilor externe si a viermilor intestinali;

- uleiul din cimbru de gradina, planta considerata „iarba fericirii“ are proprietati afrodisiace si revitalizante, mai ales la persoane in varsta si la bolnavii aflati in convalescenta. Da rezultate excelente in tulburarile de circulatie sanguina. In uz extern, prelungeste tineretea pielii, impiedica ridarea si imbatranirea tesuturilor;

- uleiul de conifere (brad, pin, molid), bogat in pinen si caren, are eficienta in afectiuni respiratorii (bronsite, gripe, guturai, laringite, sinuzita, tuberculoza), dureri de cap, nevroze cardiace, alergii, dureri intestinale, gastrite, litiaza biliara, diabet, congestii uterine si debilitate generala. Extern, este eficace in dureri articulare si musculare, reumatism, poliartroze, pecingine, eruptii cutanate si rani greu vindecabile;

- uleiul de coriandru are proprietati de stimulare a secretiilor gastrointestinale, carminative si calmante ale durerilor abdominale, fiind folosit in marirea poftei de mancare si in combaterea colicilor, balonarilor si aerofagiei, cu eliminarea gazelor din stomac si intestine. Actiunile bactericide, fungicide si antihelminice sunt valorificate in tratamentele pentru diaree, dizenterie, intoxicatii intestinale, enterocolite fermentative si viermi intestinali;

Bolile de stomac se trateaza cu ulei de fenicul

- uleiul de fenicul este considerat „cel mai bun prieten al stomacului“, avand rol de reglare a functiilor digestive si de combatere a tulburarilor abdominale (colici la copii, indigestii, crampe, balonari, spasme, lipsa poftei de mancare). In plus, actioneaza in bronsite, tuse si in stimularea lactatiei la mamele care alapteaza. Are si rol antiinflamator in edemele de picioare, glezne, precum si in insuficienta cardiaca cu edeme.

- uleiul de iasomie este recomandat pentru efectele constatate la bolnavii cu afectiuni psihice si psihosomatice (depresie, apatie, debilitate nervoasa) precum si in boli ale cailor respiratorii (tuse, spasme bronsice);

- uleiul de ienupar contine o mare varietate de componente odorante care ii imprima diferite proprietati terapeutice (antiseptice, dezinfectante, diuretice, carminative, calmante, aperitive) cu utilizari in boli ale aparatului digestiv, respectiv hepatita epidemica, ciroza cu ascita, calculoza biliara, balonari, enterocolita si lipsa poftei de mancare. Actiunile fluidizante, antispastice, expectorante si antitusive dau bune rezultate in afectiunile respiratorii (bronsite, astm, tuse, guturai, rinite, raceli). Extern, se foloseste la frectii, inainte de culcare, pentru reumatism, guta, lumbago, nevralgii, alopecie, acnee si diferite eczeme ale pielii;

Uleiul de menta, folosit contra intoxicatiilor

- uleiul de lavanda are peste 300 de componente chimice, intre care predomina linalool si acetatul de linalil. Este cunoscut prin proprietati antiseptice, dezinfectante si cicatrizante, fiind mult utilizat in afectiuni dermatice (acnee juvenila, arsuri, prurit, plagi infectate, scabie, rani produse de insecte si muscaturi de caini sau serpi). Ca antiseptic pulmonar si antiastmatic, este eficace in tusea seaca si convulsiva, astm bronsic, laringita, rinofaringita, gripa, raceala, guturai, pleurezie, pneumonie si nevralgii. Avand importante actiuni calmante, analgezice, hipnotice si intaritoare ale sistemului nervos, uleiul de lavanda trateaza neurastenia, migrene, nevroze, cefalee, ameteli, oboseala, insomnii, depresie psihica, anemie, epilepsie, melancolie si anxietate. Este reconfortant si calmant cand se fac masaje locale sau se introduce in bai generale;

- uleiul de menta, „planta cu o suta de virtuti“, era folosit zilnic in palatele de mozaic din tarile arabe ca masura de prevenire a epidemiilor provocate de muste. Datorita continutului ridicat in mentol, a intrat in compozitia faimosului „otet al celor 4 talhari“, avand actiune de protejare contra ciumei. Efectul antiseptic gastrointestinal si antifermentativ permite utilizarea uleiului in combaterea colicile hepatice, greturi, vome, diaree cronica, intoxicatii si in curatirea intestinelor infestate de paraziti. Alte tratamente au dovedit eficacitate in stimularea circulatiei sanguine, reglarea tensiunii arteriale si a tulburarilor cardiace. De asemenea, fortifica sistemul nervos la intelectuali si combate starile de ameteli, vertij, migrene, isterie, depresii psihice, dureri de cap, insomnii si oboseala generala. Uleiul este puternic afrodisiac;

Tratati plagile infectate cu ulei de musetel

- uleiul de musetel contine o mare diversitate in componentele active, cu peste 300 de utilizari in aromoterapie, prin aplicatii atat interne, cat si externe. In tratamentele interne se foloseste la colici abdominali, infectii gastrointestinale, ulcere gastrice si duodenale, enterocolite, paraziti intestinali (ascaridoza, oxiuraza), paradontoza, dismenoree, tulburari de menopauza, anemii, ameteli, migrene, iar in uz extern este preferat in infectii genitale, plagi infectate, blefaro-conjunctivita;

- uleiul din rizomi de obligeana are proprietati tonice, carminative si diuretice, fiind utilizat in disfunctiile gastrointestinale, pentru stimularea secretiilor gastrice. Prezinta proprietati tranchilizante, cu bune rezultate in anorexia nervoasa. Bucati mici de rizom se dau la bebelusi in perioada dentitiei si la persoanele care doresc sa renunte la fumat pentru a suge uleiul eteric. Extern, se aplica prin masaje in oboseala picioarelor sau prin bai in convalescenta, anemie, diabet si alte afectiuni metabolice;

Uleiul de rozmarin, cel mai indicat antimicrobian

- uleiul de roinita (melisa) are o gama larga de proprietati terapeutice (sedative, tranchilizante, cardiotonice, vasculare, antiseptice si cicatrizante). Are utilizari in boli ale sistemului nervos (insomnii, spasme, migrene, vertij, ameteli, cefalee, depresie psihica, slabirea memoriei, surmenaj intelectual, lesin si pierderea cunostintei). In tulburarile cardiovasculare regleaza tensiunea arteriala, palpitatiile nocturne si nevroza cardiaca. Extern, este utilizat la dureri reumatice, crampe musculare, rani deschise, buboaie, umflaturi si contuzii;

- uleiul de rozmarin are o actiune puternic antimicrobiana. Planta este numita „iarba oamenilor puternici“, fiind un excelent stimulator fizic si psihic, cu aplicatii in tulburari circulatorii, respiratorii, nervoase si hepatobiliare, stabilizator al tensiunii arteriale si stimulator cortic-suprarenal;

- uleiul de salvie a fost utilizat de mii de ani, planta fiind supranumita „iarba sfanta a latinilor“ sau „planta vietii fara de moarte“. Prin continutul ridicat in tujona, cineol si borneol, uleiul eteric are multiple proprietati terapeutice, cu utilizari in afectiunile digestive, ale cailor respiratorii si ale sistemului nervos, renale si genitale, diabet zaharat, obezitate si celulita. Extern, se foloseste in ulceratii dermatice, gingivita, abcese dentare. Cele mai frecvente utilizari sunt in bolile pulmonare (de la tuse pana la tuberculoza) si in bolile genitale (vaginita, dismenoree, dureri ale menopauzei, frigiditate, sterilitate si slabirea virilitatii la barbati). Intervine in afectiunile cardiovasculare, hepatobiliare, diaree, enterocolite si evita starile de astenie.

Proprietatile uleiurilor din plante exotice

Efecte terapeutice deosebite sunt constatate si la uleiurile altor plante aromatice autohtone (maghiran, sovarv, ardei iute, trandafir, tei etc.), precum si la specii importate din zonele calde;

- uleiul de cuisoare este eficace la eliminarea toxinelor si a gazelor din stomac. Combate nevralgiile, durerile de dinti si reumatice;

- uleiul de eucalipt este usor dezinfectant pulmonar, cu actiune in traheobronsita (favorizand expectoratia), raceala, rinofaringite uscate si atrofice, sinuzite, gangrene pulmonare. Este eficace in cefalee, nevralgii, herpes, ulceratii si paraziti intestinali;

- malaleuca leucadendron, un arbore raspandit in Orientul Mijlociu si pe coastele Mediteranei, contine un ulei eteric ce prezinta un larg spectru antimicrobian, actionand in cistite, uretrite, dizenterie, tuberculoza pulmonara, epilepsie si paraziti intestinali;

- uleiul de scortisoara are proprietati antiseptice, carminative, vermifuge si hemostatice, fiind un bun stimulator al functiilor cardiace, circulatorii si respiratorii. Se utilizeaza in bolile de inima, dureri de dinti, acnee si lipsa poftei de mancare;

- uleiul de vanilie are efecte puternic antimicrobiene si antifungice si se foloseste in distrugerea ciupercilor care apar pe piele;

- balsamul de Peru, obtinut prin incizii in scoarta arborelui Myroxylon balsamum, prezinta proprietati antiparazitare, antiseptice, cicatrizante si este indicat in tratamente de scabie, eczeme, degeraturi, ulcer varicos si pitiriazis versicolor;

- balsamul de Tolu este un bun expectorant si antiseptic recomandat in traheobronsite acute si astm bronsic.

Multe dintre aceste plante aromate sunt utilizate ca aromatizante, adaugate in apa de baie calda, pentru efectele benefice in reumatisme, dureri lombare, distrofii si hipotonii musculare, intinderi de ligamente si entorse, afectiuni respiratorii, insomnii, astenie, stari depresive, epuizare nervoasa si fizica, circulatie periferica deficitara, dermatoze, varice, hemoroizi, boli ginecologice.

Articolul a fost publicat in ziarul LUMINA din 30.08.2009.

Sursa imagine: MassageHeightsLife.com

Related Posts with Thumbnails

February 18, 2011  Tags:   Posted in: PROPRIETATI MEDICINALE ALE PLANTELOR, FRUCTELOR SI LEGUMELOR