Prostatita si hipertrofia prostatei

Aproape toţi bărbaţii cu vârste care depăşesc 60-65 de ani vizitează tot mai des cabinetele de specialitate acuzând sufernţe legate ede afectiunile prostatei.

Presupunem că nu toţi dintre cei interesaţi de aceste afecţiuni glandulare cunosc unele detalii de anatomie şi de funcţionare a organelor implicate. De aceea vom face câteva precizări absolut necesare înţelegerii problemei.

Prostata este o glandă sexuală, anexă a aparatului genital masculin, situată într-un ţesut musculo-conjunctiv sub vezica urinară, pe primii centimetri ai uretrei, de dimensiunea unei castane, situată sub vezica urinară într-un ţesut fibromuscular, pe primii centrimetri ai uretrei.

La naştere are mărimea unui bob de mazăre şi se dezvoltă treptat, ajungând, la vârsta de 20 de ani, la un volum de 15 cm cubi, cu mărimea unei nuci, ca volum şi formă.

Prin partea sa centrală trece uretra în care se secretă cea mai mare parte din lichidul seminal, de obicei în timpul actului sexual. Acesta se amestecă cu sperma şi lubrefiază mucoasa uretrală.

 

1.  Prostatita

Reprezintă o infecţie genito-urinară care se caracterizează prin inflamarea treptată a prostatei.

Cauzele declanşării prostatitei sunt :

-infecţii bacteriene provocate de patogeni urinari tipici (Klebsiella, Proteus, Escherichia coli şi Chlamydia) ;

-factori inflamatori neinfecţioşi care provoacă relaxarea incompletă a sfincterului urinar şi dissinergia golirii vezicii urinare.

În funcţie de factorii declanşatori se disting 4 tipuri de prostatită:

-prostatită bacteriană în formă acută;

-prostatită bacteriană în formă cronică;

-prostatită nonbacteriană (inflamatoare şi neinflamatoare);

-prostatită asimptomatică inflamatoare.

În desfăşurarea bolii se prezintă sub două  forme: acută şi cronică.

-Forma acută este o inflamaţie microbiană produsă în urma unor infecţii cu gonococi, stafilococi, streptococi, enterococi şi colibacili şi se manifestă prin edeme (umflături) şi infiltraţii glandulare, însoţite adesea de colectări purulente. Apar uneori accese de febră (37,2-37,50C), frisoane, urinare greoaie, cu micţiuni dese şi nedureroase. Această primă formă afectează circa 10% din bărbaţii de peste 18 ani.

-Forma cronică apare frecvent la persoanele care depăşesc vârsta de 50-60 de ani, fiind considerată o boală a maturităţii şi a vârstei a treia. Se datoreşte unor tulburări de echilibru hormonal, ajungând la o frecvenţă de aproximativ 40 % din numărul bărbaţilor de peste 50 de ani.

Simptomele prostatitei

Variază în funcţie de cauza declanşatoare, de gradul de obstrucţie urinară, existenţa polikiuriei, iritaţii locale şi durerile localizate în perineu, penis, testicule şi regiunea lombară.

Se manifestă prin sclerozarea şi atrofierea ţesutului glandular. Bolnavul prezintă dureri perianale şi tulburări genitale cum ar fi ejaculări precoce sau întârziate, erecţie dureroasă cu cantitate redusă a lichidului de ejaculare, lipsa apetitului sexual, ajungând până la impotenţă. Prin creşterea în volum a prostatei se măreşte mult volumul ţesutului musculo-conjunctiv, de cele mai multe ori cu proliferare papiliferă. Se ajunge la îngustarea treptată a uretrei până la închidere totală, micţiuni foarte frecvente (peste 3-4 ori pe noapte), uneori cu dureri sau usturimi  pe uretră. Agravarea începe din momentul urinării cu sânge şi la frânarea şi blocarea curgerii urinei, cu vidarea incompletă a vezicii urinare, ducând la insuficienţă renală sau blocaj renal.

La prostatita bacteriană acută apare o stare de slăbiciune generală, febră, frisoane, hipotensiune, tahicardie, mialgii, tahipnee, prezenţa bacteriilor şi leucocitelor în urnă. La prostatita bacteriană cronică simptomele sunt mai uşoare dar persistente.

De remarcat că prostatita nu este o afecţiune mortală.

 

2.  Adenomul de prostată

Numită hiperplazia (hipertrofia) benignă a prostatei (HBP), este o formă evolutivă a prostatitei netratată la timp, fiind caracteristică bărbaţilor care au trecut de « amiaza vieţii”. Boala constă dintr-o tumoră benignă, deci necanceroasă, care apare în jurul vârstei de 60 de ani, când 70% dintre bărbaţi constată prezenţa simptomelor caracteristice. Adenomul de prostată creşte cu înaintarea în vârstă, atinge dimensiuni de peste 40-50 mm în diametru (cât o lămâie), devine mai dură şi lipsită de elasticitate. Asociaţia Română de Urologie arată că 45.000 de români sunt diagnosticaţi anual cu adenom de prostată.

Merită să menţionăm că în ţările islamice, incidenţa afecţiunilor de prostată este foarte redusă. Conform credinţei lor, este interzis bărbaţilor să urineze din poziţia «în picioare» în faţa lui Alah care este prezent peste tot. În poziţia «aplecat» are loc golirea aproape totală a vezicii urinare precum şi destinderea căilor renale şi a prostatei, ceea ce ar putea explica raritatea agenţilor patogeni implicaţi.

Cauzele adenomului de prostată

Nu sunt încă suficient de bine cunoscute. Un rol important îl au schimbările hormonale din a doua jumătate a vieţii şi comportamentul în stilul alimentar şi de trai.

Factorii favorizanţi sunt legaţi de reducerea secreţiei de testosteron şi transformării lui în estradiol, dihidrotestosteron şi androstendiol. Pot să existe unele infecţii bacteriene (cu stafilococi, gonococi, enterococi, streptococi şi mai rar colibacili), boli venerice, excese sexuale, unele manevre urologice defectuoase, expunere prelungită la frig şi la umezeală a picioarelor, exerciţii fizice (alergări) făcute cu vezica plină, consum de alcool, fumat excesiv, constipaţii.

Simptomele bolii

Datorită presiunii create asupra vezicii urinare şi a uretrei, apare nevoia urinării dese (polikiurie), la început de 2-5 ori în cursul nopţii (nicturie), cu jet urinar redus şi ulterior şi ziua, cu efort şi jenă la micţiune (disurie). Pe lângă senzaţia urgentă de a urina există şi pierderi de picături posturecţionale. În jurul vârstei de 80 de ani, 90% dintre bărbaţi au adenom de prostată, cu grade diferite de inflamare. Cu timpul se instalează oboseala cronică, lipsa poftei de mâncare, dureri de cap şi chiar o infecţie a vezicii urinare care nu poate să fie evacuată la timp din cauza obturării uretrei.

Bolnavul se obişnuieşte cu suferinţa, dar fenomenele se accentuează treptat, în funcţie de ritmul creşterii adenomului. Datorită golirii incomplete a vezicii urinare, rămâne mai multă urină în vezică (peste 50 ml). Astfel creşte pericolul unei agravări a bolii din cauza înmulţirii bacteriilor, formării de calculi renali şi vezicali şi infecţii urinare. Senzaţia de golire incompletă a vezicii urinare poate fi un simptom al adenomului de prostată. În această fază poate să apară o criză acută de retenţie totală a urinei, starea generală se agravează rapid, bolnavul slăbeşte, devine obosit, palid, astenic şi nervos din cauza unui somn întrerupt prea des.

Creşte procentul de urină din sânge (uremie), se măreşte tensiunea arterială şi se ajunge la insuficienţă renală cronică şi la unele complicaţii foarte grave (blocaj renal ce necesită dializă). În unele cazuri, adenomul de prostată poate degenera în cancer de prostată, de vezică sau de rinichi.

Datorită acestor simptome, se degradează calitatea vieţii, ducând la izolare socială, impact negativ asupra vieţii de familie şi limitări majore ale activităţii zilnice.

Tratamentele implică un arsenal de metodici medicale, asociate cu reţete de plante medicinale, elaborate în urma a numeroase experienţe seculare ale multor popoare. Treptat au fost depistate plante cu proprietăţi terapeutice benefice (diuretice, antiseptice, antispastice, anticongestive, antiinflamatoare şi antitumorale), care asigură relaxarea musculaturii prostatice din jurul uretrei şi distrugerea agenţilor patogeni.

Remediile naturiste

A fost descoperită eficienţa unor combinaţii de plante medicinale, aplicate în uz intern cu ceaiuri sau tincturi şi băi locale, inclusiv cu uleiuri eterice din plante aromatice.

Tehnicile naturiste pot rezolva majoritatea cazurilor de prostatită şi o mare parte din cazurile de adenom de prostată, cu condiţia ca regimul alimentar şi cel de viaţă să fie respectate cu stricteţe.

În tratamentul intern sunt recomandate:

*Decoct din ghimpeholeră (Xanthium spinosum), preparat dintr-o linguriţă herba uscată şi mărunţită la 250 ml apă; se fierbe 10 minute la foc domol, se lasă să infuzeze 15 minute în vas acoperit, se strecoară şi se beau 2 ceaiuri calde pe zi (dimineaţa şi seara pe stomacul gol, cu 30 minute înainte de mese). Tratamentul durează 6 luni şi se continuă încă 12 luni, luând numai o cană pe zi (dimineaţa), în funcţie de stadiul bolii şi de reacţia organismului. Efectele tratamentului sunt decongestive, diuretice, dezinfectante şi cicatrizante şi se resimt după 3-4 săptămâni, cu reducerea micţiunilor nocturne, dispariţia usturimilor şi a durerilor pe uretră, în zona vezicii urinare sau a şezutului. Treptat, prostata se descongestionează şi îşi reia elasticitatea şi volumul normal, evitând astfel intervenţiile chirurgicale. Acţiunile terapeutice  se datoresc unui complex flavonoidic, xantină şi beta-sitosterol.

*Infuzie din pufuliţă cu flori mici (Epilobium parviflorum), preparată dintr-o lingură herba uscată şi măcinată la 250 ml apă clocotită; se infuzează 15 minute şi se beau zilnic 2-3 ceaiuri calde, înainte de mese, având efecte în normalizarea urinării şi evitarea usturimilor sau durerilor pe uretră, datorită proprietăţilor diuretice, depurative, antiinflamatoare, dezinfectante, hemostatite şi decongestive.

*Infuzie din flori de urzică moartă albă (Lamium album), preparată dintr-o linguriţă flori la 250 ml apă; se beau 2 ceaiuri îndulcite pe zi, fracţionate în mai multe reprize, într-un tratament de lungă durată. Plantele conţin mucilagii, flavonoide, saponozide, ulei volatil şi săruri minerale, cu efecte diuretice şi antiinflamatoare în hipertrofia prostatei.

*Infuzie din muguri de pin (20-30 g la 1 litru apă) din care se beau 3 căni pe zi timp de 2 săptămâni, cu efect de reducere a inflamaţiei glandei prostatice.

*Decoct din 2-3 castane sălbatice (Aesculus hippocastanum) zdrobite şi fierte în 1 litru apă; se bea câte o cană de ceai înainte de fiecare masă, timp de 3 săptămâni şi o pauză de 10 zile, cu efecte în tratarea stărilor congestive ale prostatei.

*Decoct din seminţe uscate, neprăjite şi zdrobite cu coajă de dovleac  (Cucurbita pepo) care se fierb 5 minute şi se beau câte 2-3 ceaiuri calde şi îndulcite, cu efecte constatate după 3-5 zile.

În decursul timpului au fost elaborate numeroase reţete complexe în care sunt incluse atât plantele menţionate mai sus cât şi multe alte specii.

*Infuzie din amestecul cu seminţe de dovleac, herba de coada calului şi mentă, frunze de urzică, flori de soc şi rădăcini de osul iepurelui, cu acţiuni antiseptice, diuretice, antiinflamatoare şi decongestive (reţeta lui Andrei Farago -fondatorul firmei Fares-Orăştie).

*Infuzie din amestec cu ghimpe, pufuliţă cu flori mici şi rădăcini de tătăneasă (părţi egale), preparată din 1 lingură amestec  la 500 ml apă clocotită ; se infuzează acoperit 10 minute şi se beau 2 căni pe zi, una dimineaţa pe stomacul gol şi alta seara, înainte de culcare (la prostatită) şi 4 căni pe zi (la adenom de prostată şi cancer de prostată), într-o cură de durată (3-6 luni), în funcţie de cronicitatea bolii, asigurând dispariţia adenomului, a infecţiilor şi a durerilor.

*Infuzie din amestec cu strugurii ursului şi coada şoricelului (câte 30 g), urzică moartă, coada calului, tătăneasă, trei-fraţi-pătaţi şi gălbenele (câte 20 g), salvie, muguri de pin  şi frunze de viţă de vie (câte 10 g) din care se ia 1lingură la 250 ml apă clocotită; se infuzează acoperit 10 minute şi se beau 3 ceaiuri calde  pe zi,  îndulcite cu miere de albine  şi  adaus de  Bitter suedez  ( linguriţă la cană). 

*Decoct din sâmburi negri de pepene roşu care se zdrobesc şi se fierb în 1 litru apă până când lichidul scade la jumătate; se infuzează acoperit 12 ore şi, în dimineaţa următoare, se bea pe nemâncate, cu o oră înainte de micul dejun, într-o cură de 10 zile.

*Decoct din amestec cu herba de ghimpe, coada şoricelului şi cimbrişor, flori de muşeţel şi fructe de fenicul.

*Decoct din amestec cu frunze de urzică moartă, mesteacăn şi păpădie, herba de coada calului şi teci de fasole (părţi egale) din care se ia 1 linguriţă la 250 ml apă ; se fierbe la foc moale timp de 5-10 minute, se infuzează acoperit 10-15 minute şi se beau 2-3 ceaiuri pe zi.

Alte tratamente se fac cu infuzie din frunze de păr (100 g la 1 litru apă), tuia şi zmeur, din flori de muşeţel, gălbenele, coada şoricelului şi nalba mare, polen de secară şi porumb, conuri de hamei, herba de busuioc, rostopască şi sunătoare sau decoct din rădăcini de valeriană

Pe plan mondial se folosesc multe specii vegetale care vegetează pe alte meridiane: palmierul pitic (Serenoa repens), prunul african (Prunus africana), Sequoia gigantea, Chondrodendron tomentosum, Hamamelis virginiana,  piperul Kava (Piper methysticum). Din extractul de Serenoa se prepară produsul german Prostamol Uno.

Contra cancerului de prostată este recomandat amestecul din  Glycyrrhiza glabra, Ganoderma lucidum, Panax pseudo-ginseng, Rabdosia rubescen, Barosma betulin, Hydrastis canadensis.

Reţeta autorului pentru uz intern include:

ghimpe, pufuliţă cu flori mici, urzică albă, coada calului, tătăneasă (rădăcini), pin (muguri), castan sălbatic (fructe), dovleac (seminţe).

Au mare eficienţă:

*Tinctură de pufuliţă sau de ghimpe sau amestec de pufuliţă şi ghimpe, macerată 10 zile în alcool 700 din care se iau intern câte 15-20 picături diluate în 50 ml apă, de 3 ori pe zi, înainte de mesele principale, într-o cură de minim 3 luni, având efecte dezinfectante, hemostatice, antiinflamatoare şi decongestive, datorită conţinutului în polifenoli, antociani, saponozide, taninuri şi ulei eteric.

*Tinctura de castan sălbatic (20 g fructe zdrobite macerate timp de 10 zile în 100 ml alcool 700; se vor lua câte 2 linguriţe pe zi. 

*tinctura 10% din amestec cu frunze de tuia şi mesteacăn, herba de ghimpe, urzică albă şi rostopască (în părţi egale), luând câte 30-40 picături de 2-3 ori pe zi, între mese, timp de 1-2 săptămâni pe lună.

Dimineaţa se poate lua un macerat apos din boabe de grâu iar seara, înainte de culcare, se ia o lingură de ulei de dovleac sau o jumătate de cană cu seminţe de dovleac, cu efecte imediate în stările congestive ale prostatei.

O altă direcţie de tratamente constă din folosirea uleiurilor eterice din plante aromatice (pin, ienupăr, chimion, fenicul), câte 5-10 picături pe zi, în puţină apă caldă şi îndulcită, cu 20-30 minute înainte de mesele principale, timp de 2 săptămâni, având puternice efecte antiseptice, diuretice şi antispastice.

Concomitent se aplică şi tratamente externe sub formă de :

-cataplasme calde cu flori de câmp, muşeţel şi ceapă crudă, puse în partea de jos a abdomenului;

-cataplasme de noapte în zona pelviană cu frunze de varză curăţate de nervuri şi înmuiate în apă fiartă, terci din coada calului, cartofi cruzi şi tărâţe de grâu.

-comprese (de 2-3 ori pe zi câte 20-30 minute) cu decoct de pufuliţă, turiţă mare, brusture, coajă de stejar şi arin, bitter suedez. Înainte de aplicarea compreselor se unge zona cu extract uleios de sulfină, ulei de măsline sau unguent de gălbenele.

-băi calde, zilnice, locale şi de şezut, cu infuzii sau decocturi din flori de fân, muşeţel şi gălbenele, muguri de pin, herba de urzică albă, coada calului, iarbă neagră, osul iepurelui, limba mielului, rostopască şi busuioc, castane, rădăcini de tătăneasă şi de nalbă mare (luate separat sau în amestecuri) ;

-Baie de şezut cu decoct din flori de gălbenele (30 g), muşeţel (20 g) şi urzică moartă (10 g), frunze de busuioc (20 g) şi rădăcini de tătăneasă din care se iau 3 linguri la 1 litru apă, se fierbe 5 minute, se infuzează acoperit 10 minute şi se fac 2 băi calde de şezut (reţeta Ovidiu Bojor-Mircea Alexan)..

Apiterapia recomandă :

*polen (20 g luate dimineaţa timp de 30 de zile);

*propolis (câte 2 linguriţe la fiecare masă, timp de 10 zile), cu repetare la începutul fiecărui anotimp.

 

 

Regimul alimentar

Se prevede o alimentaţie predominent vegetariană, cu multe crudităţi şi consum ridicat de lichide sub formă de sucuri (din morcov, sfeclă roşie, ridichi, castraveţi, pepene verde, orz verde) precum şi o cură de crudităţi timp de 2 luni. Se mai recomandă consumul de ceapă, usturoi, pătrunjel, dovlecei, varză, nuci  şi fructe (coacăze negre, zmeură şi, mai ales pere –câte 500 g zilnic, timp de 4-6 săptămâni).

Sunt indicate preparate alimentare care conţin vitaminele C şi E, sărurile minerale cu zinc şi magneziu, beta-caroten şi acizi graşi nesaturaţi.

De două ori pe săptămână sunt indicate zile cu regim de cruţare. De 3 ori pe zi, înainte de mese, se vor consuma 1-2 linguri de seminţe de dovleac, decojite şi neprăjite, însumând circa 50-200 g zilnic şi o linguriţă de ulei din seminţe de dovleac, luată seara, la culcare..Eficient este laptele din sâmburi de dovleac, neprăjiţi şi zdrobiţi care se macerează în apă fierbinte.

În caz de retenţie urinară acută se începe o cură de 3 săptămâni cu extract din boabe de grâu care se fierbe, la foc redus,  într-un litru de apă până când grâul se înmoaie; se lasă să macereze acoperit timp de 10 ore într-un vas de sticlă după care se strecoară şi se consumă câte 100-150 ml în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, înainte de micul dejun. Tratamentul se repetă de 2 ori pe an.

Se vor evita mesele abundente, alcoolul şi fumatul (în mod categoric), cafeaua, ciocolata, ceaiul negru, alimentele şi băuturile fermentate şi greu digerabile, acriturile, produsele lactate acrite, borşul crud, bulionul, dulciurile rafinate, condimentele tari (ardei iute, piper, hrean, scorţişoară), fructele prea acre. Sarea se reduce la minim.

Pentru a evita cancerul de prostată se recomandă bărbaţilor să consume mult peşte (macrou, somon, ton, sardele) cu un conţinut ridicat în acizi graşi, ce prezintă proprietăţi antiinflamatoare şi antitumorale. De asemenea, are acţiune protectoare beta-carotenul din morcov, conopidă, varză, broccoli, licopenul din tomate, struguri, pepene verde precum şi unele vitamine şi elemente minerale. Recent s-a constatat că reducerea apariţiei cancerului de prostată se poate realiza cu preparate din coaja boabelor de struguri roşii, seminţele strugurilor şi vin roşu, bogat în resveratrol (se recomandă 2 pahare pe zi).

Regimul de viaţă

Bolnavii de prostatită şi adenom se vor feri de frig şi umezeală şi vor avea grijă ca picioarele şi zona şezutului să fie permanent calde. În cursul zilei se va face multă mişcare în aer liber, mers pe jos (3-6 ore pe săptămână) dar fără călătorii prelungite, fără oboseală accentuată. Se va reduce efortul fizic, exerciţii cu sărituri şi statul pe scaun timp îndelungat. Se vor evita trepidaţiile, căzăturile, călăritul şi se vor combate constipaţiile de câte ori este cazul. În mod categoric se interzice fumatul.

Peste vârsta de 45 de ani, fiecare bărbat se va supune unui consult de specialitate pentru palparea prostatei. În fiecare an se va face un tuşeu rectal, o ecografie care măsoară volumul prostatei şi se va analiza antigenul specific prostatic (PSA) din sânge –un marker specific pentru a depista eventualele afecţiuni canceroase la nivelul prostatei.. La fiecare 2 ore, bolnavul va încerca să urineze iar seara îşi va apăsa puternic partea inferioară a abdomenului pentru evacuarea unei cantităţi cât mai mari de urină.

Pe perioada tratamentului este recomandat repausul sexual, evitarea emoţiilor negative şi consumul preparatelor hormonale, cu efecte secundare grave.

În fiecare seară se va face o baie caldă de şezut sau duş scoţian alternativ (40/200C), iar noaptea se va dormi numai pe o parte, alternativ pe stânga şi pe dreapta,  deoarece dormitul de spate măreşte frecvenţa urinărilor noctrune.

În caz de necesitate, trebuie făcut şi un tratament cu antibiotice din clasa fluorochinolonelor (ciprofloxacină) timp de 4-6 săptămâni şi medicamente alfa-blocante (terazosin, doxazosin, tamsulosin, alfuzasin), care previn retenţia urinară şi îmbunătăţesc golirea vericii urinare. În plus, sunt recomandate preparate antiinflamatoare, analgezice, laxative, anxiolitice, ciclobenzaprin şi benzadiazepin.

La formele avansate de boală se impune o intervenţie chirurgicală, cu extirparea adenomului de prostată, fie pe cale transuretală fie transvezicală.

Mai sunt folosite dilatarea cu un balon, termoterapia cu microunde sau cu ultrasunete de mare intensitate, ablaţia cu laser şi electrovaporaţia.

Tratamentul balneoclimateric

Este recomandat în formele cronice ale bolii la staţiunile Ocna Sibiului, Sovata, Bazna, Govora, Eforie-Nord, Techirghiol şi Mangalia, cu băi de soare şi de nămol.

 

Related Posts with Thumbnails

August 4, 2012  Tags: , ,   Posted in: AFECTIUNI GENITALE SI RENALE, Tratamente naturiste