Fructele de zmeur, daruri vindecatoare ale naturii

Zmeura_Rubus idaeusAutor: prof. univ. dr. Constantin MILICĂ
Una dintre marile atractii ale calatoriilor spre munte o constituie zmeurisul, cu fructe de o aroma neintrecuta si frunze cu multiple proprietati vindecatoare. Fructele de zmeur au o compozitie chimica foarte diversa, ce se coreleaza cu proprietatile terapeutice si cu actiunile specifice in vindecarea diferitelor boli.

Cunoscut inca din Antichitate, acest arbust a primit denumirea stiintifica de Rubus idaeus. Popular i se mai spune smeurar, rug de munte si azmura. Planta creste frecvent in flora spontana din Europa, America de Nord si zonele temperate ale Asiei, mai ales in tinuturile montane si premontane, mai reci si umede, pana la altitudinea de 2.000 de metri, formand zmeurisuri naturale, usor umbrite de arbori inalti de brad si fag.

In a doua jumatate a verii apar fructele rosii, suculente, dulci-acrisoare si foarte aromate, care cresc timp de 30-35 de zile si se matureaza inca 25-30 de zile, in lunile iulie-septembrie, asigurand productii care pot atinge 400 kg la hectar in zmeurisuri spontane.

Recoltarea fructelor se face manual in momentul maturarii de consum, cu esalonare la 2-4 zile. Fructele se recolteaza pe calitati, in ambalaje din materiale plastice, carton cerat sau cutii din lemn, captusite cu pelicula de polietilena, avand capacitatea de 200-500 de grame, si se transporta in lazi sau ladite paletizate.

Fructele destinate prelucrarii in fabrici de conserve si de sucuri se recolteaza fara receptacul. Transportul se face in butoaie cu o substanta conservanta, se inchid ermetic si se pastreaza la temperaturi de 2-3 grade C.

Tratamentele fitoterapeutice
Din experientele anterioare rezulta ca in prevenirea si combaterea multor afectiuni se folosesc atat fructele, cat si frunzele, mugurii si mladitele tinere ale tufelor. Analizele de laborator au scos in evidenta prezenta glucidelor solubile, in special levuloza, care dau dulceata fructelor. Natura glucidelor permite folosirea fructelor, fara rezerve, si de catre persoanele diabetice, cu glicemie ridicata.

Armonizarea gustului se realizeaza prin continutul in acizi organici (1,2-2,3 %), intre care predomina acidul citric, malic, lactic si glicolic. Acesti acizi sunt conservati in organism, nu modifica alcalinitatea sangelui si au putere bactericida pronuntata, distrugand microorganismele (bacterii, ciuperci, mucegaiuri). De asemenea, aciditatea totala a fructelor prezinta proprietati aperitive, stimuland secretia salivei, a sucurilor gastrice si intestinale.

Specificitatea culorii si a aromei este data de continutul in antociani, flavonoide, pectine, taninuri galice si elagice si uleiuri eterice. Materiile colorante, in principal cianina foarte complexa (C27H31O16), se gasesc atat in sucul celular al pielitei, cat si in pulpa fructelor, coloratia fiind intensificata de aciditate si diminuata in prezenta oxigenului din aer si a solutiei de bioxid de sulf folosit pentru conservare.

Valoarea nutritiva si terapeutica a fructelor creste in mod semnificativ prin ansamblul vitaminic foarte complex in care predomina vitamina C (20-50 mg%), B1, B2, D, P, PP si beta-caroten. Pentru pastrarea continutului vitaminic trebuie sa se tina seama de posibilitatea degradarii rapide prin fierbere la temperaturi mai mari de 40 grade C, in procesul de oxidare la aer si la contactul cu vasele de cupru utilizate adesea la transportul, prelucrarea si depozitarea fructelor.

Continutul ridicat de saruri minerale, usor asimilabile (K, Ca, P, Mg, Mn, Fe, Zn, Cu), reprezinta sursa naturala a componentelor primare, necesare sintezei de principii active cu actiuni terapeutice.

Siropul de zmeura, “un bun prieten al ficatului”
Fructele proaspete sau transformate in sirop se folosesc in terapia medicala ca remedii exceptionale in boli ale tubului digestiv (stimularea digestiei, diaree rebela, dizenterie, arsuri gastrice, gastrite hiperacide, ulcere gastro-duodenale, enterocolite, pancreas), in afectiunile pulmonare (tuse, bronsita, sensibilitate la raceala, raguseala, tuberculoza si febrifug in gripe). Indulcit cu miere de albine, siropul are efecte uimitoare in dureri de cap, refacerea coardelor vocale si inflamatii bucale. La copii se recomanda in bronsita cronica si amigdalite recidivante.

Siropul este si un bun prieten al ficatului, si un excelent mijloc de tratament al bolilor cardiace cu dureri, in tulburari de tranzit, constipatie, afectiuni oculare (conjunctivita), astenie, reumatism, guta si boli de piele (eczeme, pustule, rani, eruptii tegumentare). In vindecarea ranilor intervine prin prezenta antocianinelor, cu rol de inhibare a enzimelor implicate in reactiile inflamatorii ale organismului.

Forme de utilizare
Fructele sunt foarte mult solicitate pentru consum in stare proaspata sau prin procesare industriala sau casnica in diferite forme alimentare, semipreparate sau finite, deosebit de gustoase si hranitoare (pasta, decocturi, placinte, dulceata, gem, marmelada, peltea, jeleu, serbet, fructe congelate si zaharisite, inghetata, compoturi, siropuri, vin aromat, otet aromat, vermut, lichior (zmeurata), sucuri pasteurizate, concentrate si alcoolizate.

In stare proaspata se consuma ca desert, cu efect inviorator si racoritor sau ca medicament, inainte de fiecare masa, cate 200-300 g pe stomacul gol, timp de 12 zile. Dupa ce s-a consumat portia de fructe nu se mananca nimic timp de 4 ore, deoarece fructele au efecte de incetinire a proceselor digestive si de reducere considerabila a foamei.

Siropul de zmeura, delicios si aromat, cel mai agreat dintre siropurile naturale, se prepara dintr-un kg de fructe bine spalate, puse intr-un borcan, unde se zdrobesc cu o lingura din lemn. Se leaga borcanul la gura cu un tifon si se tine 2-3 zile, amestecandu-se zilnic, pentru a nu prinde mucegai. Sucul lasat in borcan se trece prin tifon dublu sau triplu, udat in prealabil cu apa, si se stoarce. Se lasa acoperit 24 de ore pentru limpezire si se trece in alt vas. La fiecare litru de suc se adauga cate 1,25 kg zahar si zeama unei lamai, pentru conservare si pastrarea culorii (sau o aspirina zdrobita la un litru de suc). Totul se trece intr-un vas smaltuit, cu volum dublu fata de cantitatea de sirop. Se amesteca pana la dizolvarea totala a zaharului, se fierbe la foc mic timp de 30 de minute si se amesteca continuu, pentru a disparea spuma. Siropul fierbinte se toarna in sticle sterilizate si bine incalzite. Dupa astupare ermetica, sticlele se acopera cu paturi pana a doua zi, iar apoi se pastreaza la loc racoros.

Sucul de zmeura se prepara din 200 g fructe amestecate cu fragi, afine si capsuni, spalate si stoarse prin tifon; se indulceste cu zahar dupa preferinta si se consuma imediat. In amestec cu sucul de coacaze este recomandat in stari infectioase cu febra, dureri menstruale, inflamatii urinare si infectii urinare.

Spuma de zmeura cu gris. Se prepara din 75 g fructe (eventual in amestec cu afine, capsuni si visine), din care se stoarce sucul; pulpa stoarsa se amesteca cu alte 75 g fructe intregi, se fierbe usor si se strecoara. In sucul rezultat se adauga treptat 20 g gris si 15 g zahar, continuand fierberea inca 4 minute. Se amesteca spuma inca 5 minute la rece si se adauga sucul extras din primul lot de fructe. Spuma are efecte benefice in gastrite hiperacide, ulcere, dispepsii de putrefactie, hepatita, rectocolita hemoragica, insuficienta cardiaca, hipertensiune, ateroscleroza, afectiuni renale si diferite boli infectioase.

Otetul aromat de zmeura se obtine din 1,5 kg fructe zdrobite si 1 litru otet alb, care se macereaza timp de 10 zile; se strecoara si se trece in sticle bine inchise. Amestecat cu apa minerala se administreaza in caz de laringita, pojar si scarlatina.

Articolul a fost publicat in Ziarul LUMINA din 04 iulie 2010.
Sursa imagine: HealthyFoodStar.com

Related Posts with Thumbnails

January 24, 2014  Tags: , , ,   Posted in: PROPRIETATI MEDICINALE ALE PLANTELOR, FRUCTELOR SI LEGUMELOR